Dicționar de sinonime
Sinonime iscusință
Cuvântul „iscusință” are următoarele sinonime:
iscusință ( substantiv )
- dibăcie
- istețime
- îndemânare
- abilitate
- pricepere
- talent
- meșteșug
- artă
- ingeniozitate
Alte sinonime:
- măiestrie
- inteligență
- destoinicie
- dexteritate
- isteție
- știință
- ușurință
- meșteșugire
- meșterie
- apucătură
- pricepuție
- iscusire
- marafet
- practică
- inventivitate
- subtilitate
- agerime
- deșteptăciune
Sinonime Apropiate
- măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
- îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
- meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
- dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
- istețime - iscusință, dibăcie, pricepere
- meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
- dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
- stângăcie - neîndemânare, nepricepere
- virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
- marafet - dibăcie, iscusință, năzuință, capriciu, ifose
- capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
- coadă - cosiță, plete, codiță, peduncul, mâner, toartă, pulpană, trenă, șir
- perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
- prag - poartă, ușă, limită, banc, val (de nisip)
Dex iscusință
- iscusință 1 Ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau înclinații abilitate, dexteritate, dibăcie, iscusire (1), îndemânare, pricepere. 2 Agerime a minții iscusire (2), inteligență, istețime. 3 Capacitate de a-și ascunde adevăratele intenții (reprobabile) iscusire (3), viclenie. 4 Talent.
- ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, Îndemânare, dibăcie, pricepere; talent, artă. – Iscusi + -ință.
- ISCUSÍNȚĂ, (rar) iscusințe și iscusinți, Îndemînare, dibăcie, abilitate, ingeniozitate, pricepere; talent, meșteșug, artă. Era meșter în meseria de păsărar, avînd lațuri presărate cu iscusință. PAS, Z. I 209. Asupra cîrmuirei împărăției n-am nimic să-ți zic, fiindcă tu, cu iscusința ta, știu că ai s-o duci bine. ISPIRESCU, L. 41. Istoricii deosebitelor neamuri laudă talentele, iscusința, vitejia acestor căpitani mari. BĂLCESCU, O. I 24.
- ISCUSÍNȚĂ ~e f. Calitatea de a fi iscusit; îndemânare; dibăcie; abilitate. /a iscusi + suf. ~ință
- iscusință f. pricepere, agerime de minte.
- iscusínță f., pl. e. Calitatea de a fi iscusit, pricepere, îndemănare.
- inscusință iscusință
- iscosință iscusință
- iscușință iscusință
- ISCUSÍNȚĂ s. 1. v. îndemânare. 2. v. ingeniozitate. 3. v. măiestrie. 4. v. inteligență.