Dicționar de sinonime
Sinonime isteț
Cuvântul „isteț” are următoarele sinonime:
isteț ( adjectiv )
- ager, dibaci, iscusit, deștept, inteligent, priceput, subtil, ingenios
- șmecher, șiret, viclean, descurcăreț
Alte sinonime:
- îndemânatic
- sprinten
- abil
- meșter
- mehenghi
- pricopsit
- prinzaci
- meșteșugareț
- practic
- breaz
- mintos
- marghiol
- artut
- hâtru
- ocoș
- ștram
- scornaci
- dezghețat
- agil
- iute
- repede
- vioi
- zburatic
- ipocrit
- prefăcut
- fățarnic
- dinamic
Sinonime Apropiate
- inteligent - deștept, ager, isteț, priceput, mintos, subtil, dibaci
- abil - iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț, șiret, viclean, șmecher
- îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
- deștept - treaz, neadormit, lucid, inteligent, ager, isteț, spiritual, iscusit, priceput
- meșter - maistru, meseriaș, tehnician, priceput, iscusit, abil, ingenios, dibaci, abil
- ager - iute, sprinten, vioi, isteț, dibaci, subtil, perspicace
- firoscos - iscusit, deștept, priceput, descurcăreț
- sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
- spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
- sprinten - vioi, agil, iute, ager, veloce, deștept, inteligent
- șiret - viclean, perfid, fals, prefăcut, șmecher, ipocrit
- șmecher - șiret, pehlivan, șoltic, viclean, șarlatan, afacerist, hoțoman
- iscusit - dibaci, isteț, abil, îndemânatic
- inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
- îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
Dex isteț
- isteț, ~eață 1-2 , a (Om) care se manifestă printr-o agerime a minții remarcabilă. 3 a ( mintea și firea oamenilor) Care manifestă agerime, ingeniozitate. 4 a Iscusit. 5-6 a, (În mod) sprinten. 7-8 a, (În mod) curajos. 9 a Voios.
- ISTÉȚ, -EÁȚĂ, isteți, -e, Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din istĭcĭ.
- ISTÉȚ, -EÁȚĂ, isteți, -e, Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din istĩcĩ.
- ISTÉȚ, -EÁȚĂ, isteți, -e, 1. Ager (la minte), deștept, priceput, iscusit. Mă, fire-ai să fii! Ești isteț, nu știu de unde le mai scoți! SADOVEANU, P. M. 27. De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2. Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. 2. (Rar) Sprinten, vioi. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56.
- ISTÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care manifestă agerime a minții și deșteptăciune. /<sl. istici
- isteț a. 1. ingenios: isteț ca un proverb EM.; 2. fin, șiret. .
- istéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. istĭcŭ, „făptaș, vinovat”; bg. istec, „reclamant”, cu înț. vsl. lĭstĭcŭ, bg. lŭstec, „viclean”). Deștept, priceput, sagace. Adv. În mod isteț.
- istreț, ~eață isteț
- ISTÉȚ adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent. 3. v. sprinten.
Antonime isteț
- Isteț ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic, mărginit, nătâng, năuc
Sinonimul cuvântului isteț