Dicționar de sinonime
Sinonime iubit
Cuvântul „iubit” are următoarele sinonime:
iubit ( substantiv ) 
- amant
 - ibovnic
 - drăguț
 
Alte sinonime: 
- drag
 - scump
 - amor
 - dragoste
 - iubire
 - iub
 - dulce
 - îndrăgit
 - concubin
 - prieten
 - amorez
 - libovnic
 - gagic
 - gagiu
 
iubit ( adjectiv ) 
- drag
 - amor
 - dragoste
 - iubire
 - iub
 - îndrăgit
 - scump
 - amant
 - gagic
 - gagiu
 - simpatizat
 - iubit
 
Sinonime Apropiate
- amant - ibovnic, iubit, drăguț, concubin, amorez
 - ibovnic - amant, iubit, drăguț
 - amor - iubire, dragoste, afecțiune, pasiune, liubov
 - bădiță - bădică, bădișor, iubit, ibovnic, drăguț
 - iubire - dragoste, amor, pasiune, afecțiune, atașament
 - liubov - dragoste, iubire, amor
 - dragoste - iubire, afecțiune, atașament, simpatie, pasiune
 - idilă - bucolică, poemă pastorală, dragoste, amor (naiv), afecțiune
 - lele - țață, nană, leică, mătușă, dodă, iubită, ibovnică, amantă
 - neprețuit - valoros, prețios, scump, drag, iubit
 - afecțiune - iubire, simpatie, atașament, dragoste, boală, suferință, maladie
 - concubin - iubit, amant, ibovnic
 - drag - iubit, îndrăgit
 - frumușel - drăguț, arătos, frumos, atrăgător
 - galant - curtenitor, amabil, drăguț, gentil, politicos, atent, darnic, generos, culant
 
Dex iubit
- iubit1 1-4 Iubire (1-4). 5 Poftă. 6 Dorință. 7-11 Iubire (7-11). 12 A-i face cuiva de ~ A face cuiva farmece de dragoste.
 - iubit2, ~ă 1 a ( ființe, lucruri) Pe care cineva îl îndrăgește foarte mult drag. 2 a ( ființe, lucruri) Care este simpatizat și admirat foarte mult. 3 a Ales. 4 a Preferat. 5 a ( oameni) Pentru care cineva are sentimente erotice. 6 Persoană pentru care o alta are sentimente de iubire (9). 7 Amant.
 - IUBÍT, -Ă, iubiți, -te, , și 1. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. și Persoană care este în relații de dragoste cu o altă persoană; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – iubi.
 - IUBÍT1 Iubire. – iubi.
 - IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, , și 1. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. și Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – iubi.
 - IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, 1. (Despre persoane) Pe care cineva îl iubește, pentru care cineva are dragoste, îndrăgit de cineva. Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. 2. (Despre ființe, mai ales despre oameni) La care cineva ține mult (simpatizîndu-l, voindu-i binele), pentru care cineva are o afecțiune deosebită; drag. Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301. Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Poetic) Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.
 






