Dicționar de sinonime
Sinonime izbăvire
Cuvântul „izbăvire” are următoarele sinonime:
izbăvire ( substantiv )
- salvare
- scăpare
- mântuire
- redempțiune
- mântuință
- mântuitură
- spăseală
- spăsenie
- spăsire
Sinonime Apropiate
- penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
- inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
- adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
- ambulanță - sanitară, salvare
- centură - curea, centiron, colac de salvare, cordon, cingătoare
- evadare - fugă, evaziune, scăpare, dispariție
- fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
- ieșire - poartă, ușă, deschidere, soluție, dezlegare, eliberare, scăpare, reacție, violență
- lapsus - scăpare, omitere, lacună, lipsă, uitare
Dex izbăvire
- izbăvire 1 Mântuire. 2 Salvare.
- IZBĂVÍRE, izbăviri, Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire. – izbăvi.
- IZBĂVÍRE, izbăviri, (Învechit și arhaizant) Faptul de a (se) izbăvi; salvare, scăpare, mîntuire. Privea cu ochii ațintiți înainte-i, așteptînd de la noaptea aceea ori o tulburare năprasnică și fugă, ori o izbăvire. SADOVEANU, Z. C. 121. A găsi vro izbăvire nu pot să nădăjduiesc. CONACHI, P. 47.
- izbăvi 1-2 A (se) mântui. 3-4 A (se) salva.
- izbovi izbăvi
- IZBĂVÍ, izbăvesc, IV. și A scăpa sau a face pe cineva să scape (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din izbaviti.
- IZBĂVÍ, izbăvesc, IV. și A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din izbaviti.
- IZBĂVÍ, izbăvesc, IV. (Învechit și arhaizant) A scăpa (dintr-o primejdie, pacoste, boală etc.), a salva, a mîntui (pe cineva). Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde, ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, D. P. 19. O biată păsărică de munci te izbăvește. ALECSANDRI, P. III 308. Vindecă și izbăvește amărîta mea durere. CONACHI, P. 86. ◊ S-a ținut dîrz, a crezut în comunism și s-a izbăvit. SADOVEANU, M. C. 167.
- A SE IZBĂVÍ mă ~ésc intranz. A izbuti să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a se dezbăra; a se descotorosi; a se debarasa; a scăpa. /<sl. izbaviti