Dicționar de sinonime
Sinonime izbitor
Cuvântul „izbitor” are următoarele sinonime:
izbitor ( adjectiv )
- frapant
- țipător
- izbitură
- lovitură
- lovire
- ciocnire
- plesnitură
Alte sinonime:
- clar
- indiscutabil
- intens
- strident
- tare
- violent
- strigător
- evident
- flagrant
- incontestabil
- învederat
- limpede
- neîndoielnic
- neîndoios
- netăgăduit
- pregnant
- vădit
- vizibil
- manifest
- marcat
- surprinzător
- șocant
- uimitor
- sesizant
- categoric
- impresionant
- uluitor
Sinonime Apropiate
- bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
- lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
- frapant - izbitor, șocant, uimitor, surprinzător
- eclatant - impresionant, frapant, răsunător, zgomotos, izbitor, bătător la ochi, strălucitor, fastuos, falnic
- percuție - lovire, ciocnire, izbire, instrument muzical
- șoc - izbire, lovire, zguduire
- fisură - crăpătură, spărtură, plesnitură
- fulminant - exploziv, detonant, eruptiv, izbitor, violent, uimitor
- harță - ceartă, conflict, ciocnire
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
- bobârnac - lovire (ușoară), ripostă, critică
- bătălie - luptă, război, confruntare, ciocnire, campanie
- binecuvântare - benedicție, blagoslovire, har (ceresc), destin (bun)
Dex izbitor
- izbitor, ~oare 1 Care lovește puternic ceva sau pe cineva. 2 Care izbește repede violent ceva sau pe cineva. 3 (; lumină) Care cade puternic drept în fața sau în ochii cuiva. 4 Care atacă. 5 Care impresionează puternic pe cineva frapant, surprinzător.
- IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, Care impresionează puternic; surprinzător, frapant, uimitor. – Izbi + -tor.
- IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + -tor.
- IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, Care impresionează puternic, care uimește; impresionant, uimitor, surprinzător, uluitor. Amănunt izbitor. ▭ Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decît oricine... era ilustrația izbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoștea. CARAGIALE, S. 142.
- IZBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care izbește; care bate la ochi; frapant; epatant. /a izbi + suf. ~tor
- izbitor a. 1. care izbește; 2. fig. care produce o impresiune vie (= fr. frappant): asemănări izbitoare.
- izbitór, -oáre adj. Care izbește. Fig. Care impresionează viŭ: între aceștĭ oamenĭ e o asemănare izbitoare.
- IZBITÓR adj. 1. v. țipător. 2. v. clar. 3. v. frapant. 4. v. indiscutabil.