Sinonime izbucnire

Cuvântul „izbucnire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• erupție - irupere, izbucnire, țâșnire, împroșcare, (med.) exantem, eritem, urticarie
• explozie - detonație, detunare, răbufnire, izbucnire, declanșare
• furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
• imbold - îndemn, stimulent, impuls, pornire, stimul, stârnire
• evoluție - dezvoltare, desfășurare, devenire, progres, înaintare, deplasare, mers, mișcare, transformare
• prevestire - prezicere, anticipare, prevenire, pronosticare, avertizare
• proliferare - înmulțire, sporire, reproducere
• sechestru - poprire, confiscare
• spuzeală - erupție, alergie, eczemă
• suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
• tempo - cadență, ritm, mișcare
• tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
• vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
• violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire

Dex izbucnire

• izbucnire 1 Izvorâre a apei cu putere țâșnire, izbucneală (1). 2 Aprindere bruscă a focului sau a luminii izbucneală (2). 3 Naștere bruscă a unei pasiuni sau revolte izbucneală (3). 4 Explozie neașteptată a unei arme de foc izbucneală (4). 5 Erupție neașteptată a unui vulcan izbucneală (5). 6 Manifestare zgomotoasă sau violentă a unui om izbucneală (6). 7 Zvâcnire. 8 Smucire.
• IZBUCNÍRE, izbucniri, Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire. – izbucni.
• IZBUCNÍRE, izbucniri, Faptul de a izbucni și rezultatul lui; dezlănțuire. Se auzeau în sat din vreme în vreme izbucniri de glasuri. SADOVEANU, O. VII 123. Izbucnirea mea era nelalocul ei, vulgară, fără temei. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. Tăceri bosumflate, izbucniri violente, cuvinte înverșunate care se încrucișau ca săbiile ascuțite. BART, E. 227. ♦ Explozie. Sunetul clopotelor, izbucnirile tunurilor făceau toate la un loc un vuiet încurcat. ODOBESCU, S. I 111. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ Fiecare vers e o izbucnire de lumină. GHEREA, ST. CR. II 48.
• izbâcnire izbucnire
• izbucni 1 ( apă) A izvorî cu putere a țâșni. 2 ( foc, lumină) A se aprinde brusc. 3 (; pasiuni, revolte) A lua naștere brusc. 4 ( arme de foc) A face explozie într-un moment neașteptat. 5 ( vulcani) A erupe în mod neașteptat. 6 ( oameni) A începe să țipe sau să se manifeste violent. 7-8 ( oameni; ~ în plâns, ~ în râs) A începe brusc (să plângă sau) să râdă. 9 A zvâcni. 10 A smuci.

Sinonimul cuvântului izbucnire

Testează-te!