Dicționar de sinonime
Sinonime izgoni
Cuvântul „izgoni” are următoarele sinonime:
izgoni ( verb )
- a alunga
- a goni
- a îndepărta
- a respinge
- a expulza
Alte sinonime:
- a depărta
- a prigoni
- a răzmeri
- a surghiuni
- a oropsi
- a zgorni
- a întiri
- a mâna
- a tăia
- a tintiri
- a zgoni
- a dudui
- a gorgoni
- a păfuga
- a poteri
- a sprânji
- a țipa
- a zogorni
- a lepăda
- a rășchira
- a mătrăși
- a mătura
- respinge
- surghiuni
- a împinge
- a exila
- a ostraciza
- a proscrie
- a relega
- a urgisi
- a da afară
Sinonime Apropiate
- alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
- îndepărta - a alunga, a izgoni, a depărta, a elimina, a izola, a exclude, a înlătura, a se abate, a se depărta
- goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza
- mazili - a izgoni, a alunga, a goni, a exila, a detrona
- mătura - a face curat, a curăți, a primeni, a alunga, a înlătura, a izgoni, a goni, a da afară, a scoate
- expulza - a izgoni, a relega, a exila
- scoate - a extrage, a smulge, a extirpa, a elimina, a da afară, a lua, a îndepărta, a destitui, a alunga
- hăitui - a goni, a fugări, a alunga
- hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
- exila - a expulza, a surghiuni, a relega, a alunga, a emigra, a pleca, a se înstrăina, a se izola, a se retrage
- elimina - a îndepărta, a înlătura, a exclude, a da afară, a elida, a scoate, a da la o parte, a expulza, a exmatricula
- relega - a expulza, a exila
- trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
- zburătăci - a împrăștia, a alunga
- fugi - a alerga, a goni, a galopa, a evada, a dezerta, a se sustrage, a pribegi, a se refugia, a băjenări
Dex izgoni
- izgoni 1 A obliga pe cineva să plece. 2 A fugări. 3 A determina dispariția unui fenomen a alunga. 4 A demite pe cineva. 5 A exila. 6 A persecuta. 7 A se grăbi.
- IZGONÍ, izgonesc, IV. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din izgoniti.
- IZGONÍ, izgonesc, IV. A sili (pe cineva) să plece; a alunga, a goni, a îndepărta. Au izgonit pe toți boierii și au ajuns ei stăpîni pe toate. REBREANU, R. II 81. Și de m-ar fi izgonit de la casă, ca pe un străin, tot n-aș fi rămas așa de umilit. CREANGĂ, A. 70. Se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137.
- A IZGONÍ ~ésc tranz. (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a fugări. /<sl. izgoniti
- izgonì v. a alunga dintr’un loc, dintr’o țară. .
- izgonésc v. tr. (vsl. iz-goniti. V. gonesc). Alung, gonesc, expulsez, eliminez: a izgoni dușmaniĭ.
- izgoni
- izgonesc, -neam 1
- IZGONÍ vb. 1. a alunga, a depărta, a goni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. și pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. și reg.) a întiri, a mâna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. și Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. și Ban.) a sprânji, (Transilv. și Maram.) a țipa, (Ban. și Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a rășchira, (fam.) a mătrăși, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ din casa lui.) 2. v. respinge. 3. v. surghiuni.