Dicționar de sinonime
Sinonime judecare
Cuvântul „judecare” are următoarele sinonime:
judecare ( substantiv )
- chibzuire
- deliberare
- gândire
- cumpănire
- drămuire
- apreciere
- calificare
- cenzurare
- certare
- considerare
- criticare
- hotărâre
- judecat
- judecată
- luare în considerare
- observare
- socoteală
- tragere la răspundere
- bătaie
- conținere
Sinonime Apropiate
- gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
- schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
- spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
- judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
- intelect - minte, inteligență, gândire, judecată, rațiune
- înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
- cugetare - gândire, reflecție, raționament, judecată, meditare, aforism, maximă, sentință, dicton
- doxă - minte, judecată, gândire
- drămuire - cântărire, cumpănire, chibzuire, zgârcenie, egoism
- înțelegere - pricepere, cunoaștere, percepere, sesizare, gândire, minte, intelect, judecată, bunăvoință
- prețuire - cinstire, apreciere, considerare, stimă, admirație
- gând - idee, cugetare, cuget, judecată, reflecție, concepție, convingere, vedere, opinie
- idee - gând, judecată, opinie, părere, concept, intuiție, viziune, principiu, crez
- eres - prejudecată, erezie, superstiție
- instanță - justiție, juriu, complet (de judecată)
Dex judecare
- judecare 1 Judecată (1). 2 Examinare a unei cauze sau a unei persoane în calitate de judecător și dare a unei hotărâri judiciare judecat1 (2). 3 Soluționare a unui litigiu judecat1 (3). 4 Decizie a lui Dumnezeu dacă un muritor merită să intre în Rai sau în Iad judecat1 (4). 5 Pronunțare în calitate de judecător (1) sau de arbitru judecat1 (5). 6 Condamnare a cuiva judecat1 (6). 7 Proces cu cineva judecat1 (7). 8 Conducere a unei cete de colindători, în calitate de staroste judecat1 (8). 9 Formare a unei opinii despre cineva sau ceva prin examinarea tuturor argumentelor, împrejurărilor judecat1 (9). 10 Socoteală. 11 Observare. 12 Luare în considerare judecat1 (12). 13 Înțelegere a esenței unui fenomen judecat1 (13). 14 Considerare a ceva ca fiind conform cu dreptatea judecat1 (14). 15 Ajungere la o concluzie judecat1 (15). 16 Hotărâre. 17 Apreciere. 18 Calificare. 19 Cenzurare. 20 Criticare. 21 Exprimare a unei opinii în legătură cu ceva judecat1 (21). 22 Condamnare a unui fapt judecat1 (22). 23 Părere proastă despre ceva sau despre sine judecat1 (23). 24 Gândire într-un anumit fel judecat1 (24). 25 Tragere la răspundere a cuiva judecat1 (25). 26 Certare. 27 Bătaie. 28 Conținere.
- JUDECÁRE, judecări, Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – judeca.