Dicționar de sinonime
Sinonime lăstar
Cuvântul „lăstar” are următoarele sinonime:
lăstar ( substantiv )
- mlădiță, ramură, crenguță, coardă
- urmaș, descendent, odraslă
Alte sinonime:
- mladă
- smicea
- vlăstar
- loază
- mlădoacă
Sinonime Apropiate
- progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
- coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
- viță - vie, coardă, vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
- mlădiță - lăstar, mladă, vlăstar, altoi, odraslă, urmaș, copil
- strănepot - urmaș, descendent, vlăstar
- vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
- mladă - lăstar, mlădiță, vlăstar
- coardă - strună, tendon, ligament, vână, curmei, viță, lăstar
- continuator - urmaș, succesor, descendent
- descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
- descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
- copil - băiețaș, prunc, făt, cocon, odraslă, vlăstar
- epigon - urmaș, succesor, descendent
- smicea - mlădiță
- specialitate - domeniu, branșă, ramură, profesie, calificare
Dex lăstar
- lăstar2 1 Pârghie de lemn întrebuințată la ridicat piatra morii. 2 Bară de lemn cu care se acționează presa la teasc. 3 Opritoare din lemn la car. 4 Bară de lemn cu care se blochează o intrare prin fixare de-a curmezișul. 5 Prăjină. 6 Prăjină cu care se împinge barca pentru a o desprinde de mal. 7 Butuc. 8 Ciocan la mină, pentru sfărâmat piatră auriferă. 9 Funii care leagă proțapul de cruce la car.
- lăstar1 ~ă ~e, ~iu / : ~i (, ) ~e, (, ) ~(i)uri / βλαστάρι, ластар] 1 Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau din tulpina unei plante lemnoase. 2 Ramură tânără de viță de vie. 3 Altoi. 4 Mugur. 5 Teren acoperit cu arbori tineri și tufe, crescuți în urma tăierii unei păduri lăstăriș (2). 6 (; ~ sterp) Lăstar1 (1) care apare pe lângă tulpina principală și care nu rodește. 7 (Olt; ) Rădăcină care apare pe butucul de vie aproape de suprafața pământului și care, de obicei, se extirpă. 8 Descendent. 9 Ramură a coarnelor de cerb. 10 Pitulice (Troglodytes troglodytes).
- LĂSTÁR, lăstari, (Adesea ) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La ) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). – Din lastar.