Dicționar de sinonime
Sinonime legitim
Cuvântul „legitim” are următoarele sinonime:
legitim ( adjectiv )
- legal
- just
- drept
- justificat
- motivat
- îndreptățit
Alte sinonime:
- fundamentat
- întemeiat
- logic
- serios
- temeinic
- îndrituit
- binecuvântat
- echitabil
Sinonime Apropiate
- motivat - justificat, legitim, fundamental, îndreptățit, just, logic, temeinic
- fundamentat - întemeiat, just, justificat, legitim, motivat
- motiva - a justifica, a îndreptăți, a scuza, a legitima
- binecuvântat - sfințit, blagoslovit, fericit, preamărit, just, legitim, întemeiat, justificat, rațional
- competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
- legal - legiuit, legitim, oficial, licit, drept
- strâmbătate - nedreptate, abuz, injustiție, inechitate
- veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu
- inechitate - nedreptate, injustiție, strâmbătate
- legitima - a justifica, a motiva
- obiectiv - real, just, imparțial, drept, nepărtinitor
- corect - drept, adevărat, just, exact, precis, cinstit, cumsecade, onest, integru
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
- echitabil - just, drept, cinstit, corect, imparțial, obiectiv
- echitate - dreptate, justiție, omenie
Dex legitim
- legitim, ~ă 1 Care se întemeiază pe lege (38). 2 Care se justifică prin lege (38). 3 Care corespunde condițiilor prevăzute de lege (38). 4 Care este conform principiilor de drept. 5 ~ă apărare Situație în care o persoană comite un act de violență pedepsit de lege (38), dar justificat ca act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. 6 ( căsătorie) Făcută cu îndeplinirea formelor legale. 7 ( soți) Căsătoriți legal (12). 8 ( copii) Născut din părinți căsătoriți legal (13). 9 ( copii) Născut în afara căsătoriei, dar recunoscut de tată. 10 Justificat. 11 Îndreptățit. 12 Echitabil. 13 Parte dintr-o moștenire cuvenită unui moștenitor.
- LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege, care este recunoscut conform unui drept. ◊ Legitimă apărare = situație a unei persoane care, pentru a înlătura un atac direct, injust și deosebit de grav, îndreptat împotriva sa, săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, dar neconsiderată, în acest caz, infracțiune. ♦ (Despre căsătorii) Realizat cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătoriți legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată. 2. Care este justificat, îndreptățit; just, echitabil. – Din légitime, Iegitimus.
Antonime legitim
- Legitim ≠ nelegitim