Dicționar de sinonime
Sinonime legitimitate
Cuvântul „legitimitate” are următoarele sinonime:
legitimitate ( substantiv )
- îndreptățire
- justificare
- motivare
- motivație
- rațiune
- temei
Sinonime Apropiate
- motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
- considerent - idee, opinie, părere, argument, motiv, cauză, temei, rațiune, mobil
- scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
- explicație - lămurire, clarificare, deslușire, limpezire, precizare, justificare, motivare, motiv, pricină
- alibi - justificare, motivare, scuză
- mobil - cauză, motiv, pricină, considerent, rațiune, temei
- cauză - motiv, pricină, considerent, mobil, rațiune, temei, origine, obârșie, izvor
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
- povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
- profunzime - adâncime, adânc, seriozitate, temeinicie, importanță
- proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
- schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
- spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
- funda - a întemeia, a ctitori
Dex legitimitate
- legitimitate 1-4 Însușire a ceea ce este legitim (1-4) pravilnicie. 5-6 Calitate a unui copil legitim (8-9). 7 Drept la tron al unei dinastii legitime (12) legitimism (1), leghitimitală. 8 Îndreptățire. 9 Justificare. 10 Motivare.
- LEGITIMITÁTE, legitimități, Însușire a ceea ce este legitim. – Din légitimité.
- LEGITIMITÁTE Caracterul a ceea ce este legitim. Bălcescu a folosit argumentele istorice menite să probeze legitimitatea drepturilor și năzuințelor care însuflețeau păturile oprimate ale poporului romîn. L. ROM. 1953, 1, 32.
- LEGITIMITÁTE Caracterul a ceea ce este legitim. .
- LEGITIMITÁTE calitate a ceea ce este legitim. (< fr. légitimité)
- LEGITIMITÁTE f. Caracter legitim. A contesta ~ea unui drept. /<fr. légitimité
- legitimitate f. 1. calitatea celor legitime; 2. starea copilului legitim.
- *legitimitáte f. (d. legitim). Calitatea de a fi legitim. Starea unuĭ copil legitim. Dreptu dinastiiĭ legitime (cum i s’a recunoscut la 1830 luĭ Carol X în Francia).
- LEGITIMITÁTE s. v. îndreptățire, justificare, motivare, motivație, rațiune, temei.
- legitimitate ÎNDREPTĂȚIRE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAȚIE. RAȚIUNE. TEMEI.
Sinonimul cuvântului legitimitate