Sinonime legiuire

Cuvântul „legiuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lege - normă, legiuire, pravilă, dispoziție, regulă, tipic, datină, tradiție, obicei
• pravilă - lege, normă, îndreptar, cod
• regulament - statut, normă, lege, îndreptar, dispoziție
• fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
• canon - dogmă, regulă, crez, lege, normă, tipic, chin, calvar, caznă
• comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
• dispoziție - hotărâre, ordin, poruncă, normă, indicație, alcătuire, construcție, constituție, toane
• cod - culegere (de legi), codex, pravilă, cifru, limbaj, cifrat, simbol
• regulă - normă, lege, rânduială, uzanță, disciplină, canon
• pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
• pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
• pactiza - a se asocia, a se reuni, a se învoi, a se înțelege
• percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
• prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
• râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere

Dex legiuire

• legiuire 1 Hotărâre prin lege (38). 2 Acțiune prin care ceva capătă caracter de lege (38). 3 Stabilire a ceva ca normă. 4 Cercetare a ceva în calitate de judecător. 5 Apreciere din punctul de vedere al prevederilor legale. 6 Decizie în urma unor dezbateri juridice. 7 (; ; ) Judecare.
• LEGIUÍRE, legiuiri, ( și ) Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislație. – legiui.
• LEGIUÍRE, legiuiri, (Învechit, mai ales la ) Lege; totalitatea legilor unei țări, legislație, pravilă. Legiuiri înțelepte și prevăzătoare pe care le... pune în lucrare o sistemă de administrațiune regulată. ODOBESCU, S. III 37. Un sobor de arhierei... restatornicește vechea legiuire a țării. NEGRUZZI, S. I 241. Legiuirile lui Vasile-vodă din Moldova și a lui Matei Basarab-vodă din Țara Romînească. BĂLCESCU, O. I 139.
• legiuire f. legislațiune.
• legĭuíre f. Legislațiune.
• legiui 1 A hotărî prin lege (38). 2 A face să capete caracter de lege (38) a legaliza (8). 3 A stabili ca normă. 4 A cerceta în calitate de judecător, din punct de vedere al prevederilor legale. 5 A decide în urma unor dezbateri juridice. 6 A se judeca.
• LEGIUÍ, legiuiesc, IV. ( și ) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + -ui.

Sinonimul cuvântului legiuire

Testează-te!