Dicționar de sinonime
Sinonime lehamite
Cuvântul „lehamite” are următoarele sinonime:
lehamite ( substantiv )
- dezgust
- silă
- scârbă
Alte sinonime:
- aversiune
- greață
- îngrețoșare
- oroare
- plictiseală
- repulsie
- urât
- neplăcere
Sinonime Apropiate
- greață - dezgust, silă, aversiune, scârbă, repulsie, lehamite
- saturație - lehamite, dezgust, silă, refuz
- dezgust - silă, greață, aversiune, scârbă, repulsie
- săpat - prașilă
- grețos - dezgustător, scârbos, neplăcut, respingător
- hidos - dezgustător, urât, monstruos, groaznic, oribil, hâd, slut, pocit, desfigurat
- imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
- instrument - unealtă, sculă, ustensilă
- îngrețoșa - a se scârbi, a se dezgusta
- lehămeti - a scârbi, a se dezgusta
- neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos
- abject - ticălos, josnic, mizerabil, dezgustător
- acri - a se oțeți, a se mura, a fermenta, a se altera, a se dezgusta, a se plictisi
- detestabil - dezgustător, respingător, execrabil, insuportabil
- execrabil - dezgustător, respingător, neplăcut, detestabil
Dex lehamite
- lehamite 1 Oboseală. 2 Plictiseală. 3 Dezgust față de ceva sau de cineva. 4 A-i fi ~, a i se face ~ (de ceva sau de cineva) A-i fi silă. 5 A fi sătul de ceva sau de cineva. 6 A se lipsi de ceva sau de cineva.
- LEHÁMITE Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În ) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). – Din liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.
- LEHÁMITE Dezgust, silă, plictiseală. Dădu din mînă a lehamite. V. ROM. mai 1953, 90. Tata a făcut semn de lehamite cu mîna liberă și m-a privit blînd. SADOVEANU, N. F. 44. Încruntă sprincenile stufoase și făcu un semn de lehamite. C. PETRESCU, Î. II 214. ◊ (Mai ales în ) A-i fi (sau a i se face cuiva) lehamite (de ceva) = a-i fi silă, a fi sătul pînă în gît, a fi plictisit, a nu mai putea suporta ceva. Fiindu-le lehamite de lapte, brînză și carne de oi sfîrtecate de lup, aduceau de la cîmpie legume. SADOVEANU, B. 12. I se făcuse bietului om lehamite de atîta alergătură și de atîta încordare sufletească. SLAVICI, O. I 356. Măi frate... mi-e lehamite de frăția noastră. CREANGĂ, P. 38. (Eliptic; în forma lehamete) Vărul d-tale n-are nici un haz... Lehamete și de parale. ALECSANDRI, T. I 120. – Variantă: lehámete
- LEHÁMITE f. pop. Plictiseală, silă față de cineva sau de ceva. /<bulg. liha mi ti
Sinonimul cuvântului lehamite