Dicționar de sinonime
Sinonime limbut
Cuvântul „limbut” are următoarele sinonime:
limbut ( adjectiv )
- flecar
- guraliv
- vorbăreț
- palavragiu
Alte sinonime:
- elocvent
- gură-spartă
limbut ( substantiv )
- clănțău
- flecar
- guraliv
- palavragiu
- vorbăreț
- vorbă-lungă
- locvace
- ploscar
- ploscaș
- taclagiu
- farfara
- gureș
- toacă-gură
- spornic
- vorbareț
- pălăvatic
- pălăvrăgit
- țololoi
- vorbar
- dârdală
- lehău
- leorbău
- stroncănitor
- tândălit
- trăncălău
- limbareț
- vorovaci
- moftangiu
- moftolog
- mofturean
- meliță
Sinonime Apropiate
- guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
- flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
- gureș - guraliv, limbut, flecar
- moftangiu - flecar, palavragiu, neserios
- clănțău - flecar, palavragiu
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
- zeamă - supă, ciorbă, suc, vorbărie, flecăreală
- gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
- gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
- frazeologie - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală
- galimatie - amestec, încâlceală, încurcătură, vorbărie (confuză), brambureală, flecăreală
- gură - rost, buze, bot, rât, flit, meliță, papagal, clanță, moară
- fleac - bagatelă, moft, nimic, palavre, baliverne, vorbe, nimicuri, vorbărie
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
Dex limbut
- limbut, ~ă 1-2 , (Om) care vorbește mult și fără rost guraliv, vorbăreț, limbăreț, limbuțelnic (1), locvace. 3 Care este înzestrat cu elocvență limbuțelnic (2). 4 Care dă dovadă de elocvență limbuțelnic (3). 5 ( stări, manifestări ale oamenilor) Care se manifestă printr-un exces verbal gălăgios, zgomotos. 6 (; gesturi, atitudini ale oamenilor) Care este elocvent prin el însuși, făcând inutile cuvintele. 7 Calomniator. 8-9 , (Om) care nu poate vorbi bine gângav. 10-11 , (Om) peltic. 12-13 , (Om) bâlbăit.
- LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, , și (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – linguutus (după limbă).
- LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, (Despre oameni) Care vorbește mult; guraliv, vorbăreț, flecar. De hatîrul lor, își pierduse vremea cu acest fanfaron limbut. C. PETRESCU, A. R. 27. Vorbi și ea... cu niște graiuri ce ar fi lăsat la degetul cel mic pe cea mai limbută teleloaică. ISPIRESCU, U. 8. Ai dat biletul Marioarei? întrebai pe feciorul cel limbut. BOLINTINEANU, O. 338. ◊ Vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. ◊ (Substantivat) Cînd îi avea vro taină mare, să n-o descoperi altora, mai ales limbuților. SBIERA, P. 192. ♦ (Învechit) Elocvent. M-am apucat de cetit pre Tucidid și pre Xenofon... acești vestiți și limbuți autori. NEGRUZZI, S. I 61.
- LIMBÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. /<lat. linguutus
- limbut a. care vorbește mult.
Antonime limbut
- Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
Sinonimul cuvântului limbut