Sinonime liniștire

Cuvântul „liniștire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
• acalmie - liniște, tihnă, pace
• echilibru - cumpănă, stabilitate, statornicie, liniște, împăcare, tihnă, armonie, pace, seninătate
• potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
• tihnă - răgaz, odihnă, pace, repaus, calm, comoditate
• lent - încet, domol, lin, calm, liniștit, potolit, temperat, moale, greoi
• balsam - elixir, esență, doctorie, medicament, mireasmă, alinare, consolare, ușurare, mângâiere
• blând - liniștit, bun, calm, blajin, potolit, domol, pașnic, cuminte, așezat
• calm - liniștit, potolit, stăpânit
• cumpănit - chibzuit, măsurat, echilibrat, rezonabil, cuminte, serios, așezat, potolit, calm
• domol - potolit, calm, lin, stăpânit, încet, alene, liniștit, blând, blajin
• echilibrat - cumpănit, ponderat, chibzuit, socotit, moderat, potolit, măsurat, temperat, calm
• satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
• sedativ - calmant, liniștitor
• sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare

Dex liniștire

• liniștire 1-2 Destindere (fizică sau) psihică alinare, calmare, domolire, liniște, odihnă, relaxare. 3 Stare de echilibru psihic calm, liniște, odihnă, pace. 4 Stăpânire de sine. 5 (Rar) Satisfacție. 6 (Rar) Ușurare. 7 Scădere în intensitate a fenomenelor naturale, a sunetelor 8 Intrare în stare de acalmie a fenomenelor naturale sau a elementelor naturii calmare, potolire. 9 Încetare a unor controverse, a unor conflicte pacificare, împăcare, ordine, potolire. 10 (Rar) Catharsis. 11 Stare de echilibru social. 12-13 (; bis) Stare a celui care se roagă intens (și efect al acestei rugăciuni) constând din abstragerea din lumea sensibilă și contemplare pură : apatie, isihie, nepătimire. 14 În (cu sau, întru) ~ În mod organizat. 15 Stare de armonie între popoare pace. 16 ~ veșnică Moarte. 17 ( acțiune; ) Stare. 18 Înmuiere a unui sunet.
• LINIȘTÍRE, liniștiri, Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. – liniști.
• LINIȘTÍRE (Astăzi rar) Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire. ALECSANDRI, P. I 132. Dormea în liniștire Bosforul fără valuri, Între-a Europii mîndre ș-a Asiei verzi maluri. id. O. 75. În vreme ce stăpînea o mare liniștire, au început a se ivi niște nourași. DRĂGHICI, R. 9. ♦ Liniște sufletească, tihnă, pace. Liniștirea sufletului său... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139. Starea lui cerea liniștire. GORJAN, H. I 4.

Antonime liniștire

• Liniștire ≠ agitare, alarmare, ațâțare

Sinonimul cuvântului liniștire

Testează-te!