Dicționar de sinonime

Sinonime locuință

Cuvântul „locuință” are următoarele sinonime:

locuință ( substantiv )
  • adăpost
  • așezare
  • casă
  • cămin
  • domiciliu
  • sălaș
  • sălașnă
  • cortel
  • locaș
  • mutare
  • mutat
  • odaie
  • sat
  • sălășluință
  • sălășluire
  • ședere
  • șezământ
  • șezut
  • bârlog
  • cuib
  • culcuș
  • locuință lacustră = locuință palustră
  • locuință palustră locuință lacustră
  • apartament
  • încăpere
  • clădire
  • sediu
  • lăcaș


Sinonime Apropiate

  • cuib - culcuș, sălaș, cuibar, bârlog, adăpost, casă, cămin, locuință, matcă
  • apartament - locuință, casă, domiciliu, adăpost, lăcaș
  • casap - măcelar casă1, locuință, domiciliu, cămin, adăpost, clădire, imobil, construcție, zidire
  • adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
  • culcuș - așternut, pat, sălaș, bârlog, vizuină, adăpost, cuib
  • vatră - cămin, cuptor, sobă, casă, locuință, așezământ, țară, patrie
  • domiciliu - locuință, casă, cămin
  • sălaș - adăpost, locuință, găzduire, staul, grajd
  • cămin - șemineu, vatră, cuptor, sobă, coș, horn, fumar, casă, adăpost
  • cuibar - cuib, adăpost, bârlog
  • sălășlui - a se adăposti, a locui, a trăi, a se stabili
  • vizuină - bârlog, ascunziș, culcuș
  • familie - cămin, casă, menaj, neam, rudă, descendență, spiță, viță, stirpe
  • găzdui - a adăposti, a primi, a caza, a încartirui, a da sălaș
  • încăpere - odaie, cameră, sală

Dex locuință

  • locuință 1 Construcție în care trăiește cineva casă, domiciliu. 2 (Rar) Loc unde este stabilit cineva. 3 Domiciliere. 4 (Rar) Mormânt. 5 Tărâm de după moarte. 6 Adăpost al animalelor cuib, culcuș, vizuină.
  • LOCUÍNȚĂ, locuințe, Loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu. – Locui + -ință.
  • LOCUÍNȚĂ, locuințe, Casă, apartament, încăpere unde locuiește cineva. adăpost. Ieși să grăbească pregătirea locuinței pentru noapte. DUMITRIU, N. 131. Locuința părintească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de țară. CĂLINESCU, E. 49. Își schimba locuința des. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. ◊ O lume întreagă mișună pe puntea acelor locuințe plutitoare. BART, E. 330. – Variantă: (învechit) lăcuínță (KOGĂLNICEANU, S. 4)
  • LOCUÍNȚĂ ~e f. Casă, încăpere în care se locuiește. /a locui + suf. ~ință
  • locuință f. loc sau casă de locuit.
  • locuínță f., pl. e (d. locuĭesc). Domiciliŭ, locu saŭ casa în care locuĭeștĭ.
  • lăcuință locuință
  • LĂCUÍNȚĂ locuință.
  • locuínță-típ Locuință alcătuită după același plan cu altele ◊ „Ministerul Industriei Materialelor de Construcții a inițiat un interesant experiment, constând în construirea unei locuințe-tip pentru inginerii și cadrele tehnice ale cooperativei Ea este clădită din prefabricate, materiale de construcție noi, cu însușiri termoizolante și termoacustice superioare.” 4 X 71 p. 2 (din locuință + tip)


Sinonimul cuvântului locuință

Sinonimul cuvântului locuință


Testează-te!