Dicționar de sinonime
Sinonime locuitor
Cuvântul „locuitor” are următoarele sinonime:
locuitor ( substantiv )
- sălășluitor
- suflet
- populație
- poporime
- poporație
- public
- aborigen
- autohton
- băștinaș
- citadin
- compatriot
- consătean
- contadin
- emigrant
- emigrat
- imigrant
- indigen
- insular
- localnic
- mahalagiu
- mărginaș
- mărginean
- ocupant
- persoană
- resortisant
- rezident
- sătean
- târgoveț
- țăran
- simpatriot
- lăcuitor
- pământean
- orășenime
- târgovețime
- țărănime
Sinonime Apropiate
- indigen - autohton, aborigen, băștinaș, pământean
- băștinaș - autohton, indigen, aborigen, pământean, neaoș
- pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
- aborigen - băștinaș, localnic, autohton
- țăran - sătean, plugar, agricultor
- citadin - urban, orășenesc, târgoveț, orășean
- concetățean - compatriot, confrate, concitadin
- public - mulțime, lume, colectivitate, popor, populație
- cetățean - locuitor, băștinaș
- pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
- președinte - șef, patron, conducător, căpetenie, prezident
- psihologic - psihic, sufletesc, spiritual
- răzeș - moșnean, țăran liber
- reimprima - a republica, a retipări
- scriitor - autor, poet, prozator, publicist, dramaturg, diac, logofăt
Dex locuitor
- locuitor, ~oare 1-2 Care locuiește (1-2) undeva locuit (4-5). 3 Care trăiește în concubinaj locuit (5). 4 Persoană care are domiciliul într-un loc determinat. 5 Persoană din populația Terrei.
- LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, și Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). – Locui + -tor.
- LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, și Persoană care locuiește într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc. Caut în acest București de un milion de locuitori un om să mă asculte. C. PETRESCU, C. V. 152. Vreu... ca tot locuitorul să fie reprezentant al națiunii. ALECSANDRI, T. I 232. – Variantă: lăcuitór (RUSSO, O. 78)
- LOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care trăiește într-un anumit loc. ~orii orașului. /a locui + suf. ~tor
- locuitor m. cel ce locuiește într’o țară, într’un oraș.
- locuitór, -oáre s. Care locuĭește: locuitoriĭ unuĭ oraș, uneĭ țărĭ, uneĭ insule.
- LĂCUITÓR1, -OÁRE și locuitor.
- LĂCUITÓR1 locuitor.
- LOCUITÓR s. 1. (înv.) sălășluitor, (fig.) suflet. (Un oraș cu un milion de ~.) 2. (la pl.) v. populație.
- LOCUITOR 1. sălășluitor, suflet. (Un oraș cu un milion de ~.) 2. (la ) populație, ( și ) poporime, poporație, public. (~ii unui teritoriu.)
Sinonimul cuvântului locuitor