Dicționar de sinonime

Sinonime logodnic

Cuvântul „logodnic” are următoarele sinonime:

logodnic ( substantiv )
  • fidanțat
  • voinea
  • mire
  • tânăr logodit


Sinonime Apropiate

  • pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
  • pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
  • recepție - reuniune, ospăț, banchet, primire, preluare, înregistrare
  • satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
  • stupoare - stupefacție, uimire, uluire
  • fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
  • firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
  • formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
  • furori - senzație, entuziasm, încântare, uimire
  • gratitudine - recunoștință, mulțumire
  • mirodenie - aromă, condiment, ingredient, mireasmă, miros, parfum, aromă
  • insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
  • laic - mirean, lumesc, profan
  • lumesc - laic, mirean, profan, pământesc
  • mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire

Dex logodnic

  • logodnic, ~ă 1 Persoană care s-a logodit cu cineva, considerată în raport cu acesta obrăcinic. 2 Pereche care s-a legat prin logodnă (1). 3 Persoană consacrată unui ideal, unei cauze 4 Partener.
  • LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, și Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la ) perechea logodită. – Logodnă + -nic.
  • LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -e, și Persoană care s-a logodit (cu cineva). Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39. A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42. Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.
  • LOGÓDNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Tânăr care s-a logodit; mire. /logodnă + suf. ~nic
  • logodnic m. cel promis în căsătorie.
  • logódnic, -ă s. (vsl. logodĭnŭ, convenabil; bg. godenik, logodnic). Persoană promisă în căsătorie pintr’o ceremonie.
  • logolnic, ~ă logodnic
  • logornic, logodnic
  • logotnic logodnic
  • LOGÓDNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)


Sinonimul cuvântului logodnic

Sinonimul cuvântului logodnic


Testează-te!