Dicționar de sinonime
Sinonime logodnic
Cuvântul „logodnic” are următoarele sinonime:
logodnic ( substantiv )
- fidanțat
- voinea
- mire
- tânăr logodit
Sinonime Apropiate
- pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
- pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
- recepție - reuniune, ospăț, banchet, primire, preluare, înregistrare
- satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
- stupoare - stupefacție, uimire, uluire
- fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
- firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- furori - senzație, entuziasm, încântare, uimire
- gratitudine - recunoștință, mulțumire
- mirodenie - aromă, condiment, ingredient, mireasmă, miros, parfum, aromă
- insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
- laic - mirean, lumesc, profan
- lumesc - laic, mirean, profan, pământesc
- mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
Dex logodnic
- logodnic, ~ă 1 Persoană care s-a logodit cu cineva, considerată în raport cu acesta obrăcinic. 2 Pereche care s-a legat prin logodnă (1). 3 Persoană consacrată unui ideal, unei cauze 4 Partener.
- LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, și Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la ) perechea logodită. – Logodnă + -nic.
- LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -e, și Persoană care s-a logodit (cu cineva). Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39. A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42. Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.
- LOGÓDNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Tânăr care s-a logodit; mire. /logodnă + suf. ~nic
- logodnic m. cel promis în căsătorie.
- logódnic, -ă s. (vsl. logodĭnŭ, convenabil; bg. godenik, logodnic). Persoană promisă în căsătorie pintr’o ceremonie.
- logolnic, ~ă logodnic
- logornic, ~ă logodnic
- logotnic logodnic
- LOGÓDNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)