Dicționar de sinonime
Sinonime lucios
Cuvântul „lucios” are următoarele sinonime:
lucios ( adjectiv )
- lucitor
- sclipitor
- scânteietor
- luminos
- fulgurant
Alte sinonime:
- luciu
- sclivisit
- lustruit
- strălucit
- strălucitor
- strălucios
Sinonime Apropiate
- lucitor - lucios, luminos, sclipitor
- fulgurant - sclipitor, fosforescent, lucitor, scânteietor
- sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
- fosforescent - luminos, strălucitor, luminiscent, sclipitor, fosforic
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- luminos - strălucitor, radios, scânteietor, senin, clar, limpede
- argintiu - argintat, lucios, luminos, strălucitor
- sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
- strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
- fastuos - grandios, măreț, impunător, luxos, pompos, strălucitor, sclipitor, splendid
- feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
- trandafiriu - roz, luminos, senin, optimist
- vesel - voios, bine dispus, bucuros, jovial, amuzant, agreabil, plăcut, luminos
- gras - corpolent, dolofan, rotofei, obez, gros, voluminos, plin, trupeș, unsuros
- greu - masiv, mare, voluminos, dens, încărcat, apăsător, copleșitor, înăbușitor, dificil
Dex lucios
- lucios, ~oasă 1 ( obiecte) Care strălucește sclipitor, luciu2 (1), lucietor (2). 2 Care împrăștie scântei scânteietor. 3 ( surse de lumină) Care răspândește lumină. 4 (; ochi, privire) Cu reflexe strălucitoare. 5 (; chipul oamenilor) Cu o expresie de seninătate, de veselie, de fericire. 6 Care răsfrânge lumina din cauza netezimii suprafeței. 7 Neted. 8 Lustruit din cauza uzurii. 9 Aparent. 10 (Rar; ) Superficial.
- LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, 1. (Despre obiecte) Care lucește; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândește lumină; care strălucește, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu + -os.
- LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, 1. (Despre obiecte) Care răsfrînge lumină, care sclipește. Așa de frumos era oul și lucios. ISPIRESCU, L. 266. Fierul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. ALECSANDRI, P. A. 120. O cremene lucioasă. ȘEZ. IV 131. Scoate paloșul lucios. TEODORESCU, P. P. 633. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare. Lupul... e cu ochii lucioși și așezați pieziș către bot. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. Ochi lucioși purta. ALEXANDRESCU, M. 339. 2. (Despre surse de lumină) Care strălucește, strălucitor. Puzderia de stele lucioase. NEGRUZZI, S. II 134. ♦ Luminos. A trecut ziua lucioasă, Vine noaptea răcoroasă... Și ortacii nu se culcă, Dară stau și tot ascultă. DEȘLIU, M. 48.
- LUCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are luciu; care sclipește. /luciu + suf. ~os