Dicționar de sinonime
Sinonime lustruit
Cuvântul „lustruit” are următoarele sinonime:
lustruit ( adjectiv )
- lucios
- fățuit
- șlefuit
- neted
- sclivisit
Alte sinonime:
- luciu
- văcsuit
- netezit
- leit
- curat
- meșteșugit
- căutat
- artificial
- fals
lustruit ( substantiv )
- lustruire
- șlefuire
- șlefuit
- sclivisire
- văcsuire
- fățuială
- fățuire
- fățuit
Sinonime Apropiate
- mătăsos - moale, catifelat, neted, lucios
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
- ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
- grosolan - brut, necizelat, nelucrat, neșlefuit, nefinisat, butucănos, bădăran, primitiv, incult
- lucitor - lucios, luminos, sclipitor
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- mentor - îndrumător, călăuză, povâțuitor, sfătuitor, sfetnic
- necioplit - necizelat, grosolan, brutal, nepoliticos, necrescut, neșlefuit, grobian, necivilizat
- necizelat - necioplit, primitiv, grosolan, neșlefuit
- oblu - drept, neted, plan, abrupt, povârnit
- argintiu - argintat, lucios, luminos, strălucitor
- consilier - îndrumător, sfătuitor, conducător, ghid, sfetnic
- drișcă - fățuitoare, netezitor
- conciliabul - consfătuire, urzire, uneltire
Dex lustruit
- lustruit2, ~ă 1-3 Care are lustru2 (1, 5-6). 4 (; oameni) Ferchezuit.
- lustruit1 1 Șlefuire. 2 Gătire. 3 Laudă. 4 Mașină de ~ Mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. 5 Piatră de ~ Piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste.
- LUSTRUÍT2, -Ă, lustruiți, -te, Cu lustru1; lucios. ♦ Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – lustrui.
- LUSTRUÍT1 Faptul de a lustrui. – lustrui.
- LUSTRUÍT, -Ă, lustruiți, -te, Cu lustru; lucios. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită. ISPIRESCU, L. 38. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35. Armele Lustruite Cu platoșe Zugrăvite. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ (Peiorativ) Meșteșugit, căutat, artificial. Fraza lustruită nu ne poate înșela. EMINESCU, O. I 151.
- lustrit, ~ă lustruit
- lustrui 1 A da lustru2 (1) prin frecare unui obiect a șlefui, a lustra. 2-3 ( oameni) A (se) ferchezui. 4-5 A (se) pune într-o lumină favorabilă a (se) lăuda.
- lustrului lustrui
Sinonimul cuvântului lustruit