Sinonime mândrețe

Cuvântul „mândrețe” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
• mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
• megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
• trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
• vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
• ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
• grandomanie - înfumurare, aroganță, orgoliu
• lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
• minune - miracol, taină, semn, mândrețe, frumusețe, splendoare
• aroganță - înfumurare, obrăznicie, trufie
• fatuitate - îngâmfare, aroganță, orgoliu, înfumurare
• splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
• strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
• fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
• grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie

Dex mândrețe

• mândrețe 1 Mândrie (15). 2 Frumusețe. 3 Strălucire. 4 Splendoare. 5 Ființă cu aspect deosebit de frumos minunăție (2), mândrenie (2), mândrulenie (4). 6 Obiect cu aspect deosebit de frumos minunăție (3), mândrenie (3), mândrulenie (5). 7 Eleganță. 8 Lux. 9 Motive ornamentale.
• MÂNDRÉȚE, (2) mândreți, 1. Frumusețe, splendoare. 2. Ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător. – Mândru + -ețe.
• MÂNDRÉȚE, mândreți, 1. Frumusețe, splendoare. 2. Ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător. – Mândru + -ețe.
• MÂNDRÉȚE ~ f. 1) Frumusețe deosebită; splendoare. 2) Ființă sau lucru cu aspect foarte frumos. O ~ de fată. /mândru + suf. ~ețe
• mândrețe f. 1. frumusețe: își oglindea mândrețea în luciul apei; 2. splendoare, magnificență: ce mândrețe! .
• MÎNDRÉȚE, mîndrețe Frumusețe, splendoare; (concretizat) ființă, lucru cu aspect frumos, strălucitor, minunat. I-am sădit ca mînile mele, și acum, cînd au ajuns mîndrețe de copaci, să mă puie să-i tai! DUNĂREANU, CH. 31. Crăiasa schimbă fețe, Că n-a văzut în viața ei Inel, și ce mîndrețe! COȘBUC, P. I 67. Sala era pardosită cu oglinzi, păreții de porțelan, ușile de cristal... și alte multe minunății și mîndrețe. NEGRUZZI, S. I 240.
• mîndréță f., pl. ĭ (d. mîndru). Frumuseță, splendoare: ce mîndreță de grădină, de armată, de om! – Și -eață în Mold. Trans. Ban.
• mândrețe și
• mîndrețe
• MÂNDRÉȚE s. v. frumusețe.

Antonime mândrețe

• Mândrețe ≠ pocitanie

Sinonimul cuvântului mândrețe

Testează-te!