Dicționar de sinonime

Sinonime mahalagiu

Cuvântul „mahalagiu” are următoarele sinonime:

mahalagiu ( substantiv )
  • mitocan
  • necioplit
Alte sinonime:
  • bârfitor
  • clevetitor
  • intrigant
  • vulgar


Sinonime Apropiate

  • bădăran - mitocan, necioplit, primitiv, mahalagiu, jigodie
  • mitocan - bădăran, mojic, grosolan, mârlan, țopârlan, mahalagiu
  • mocârțan - bădăran, necioplit, mitocan
  • mocofan - bădăran, necioplit, mitocan
  • grosier - mitocan, bădăran, necioplit
  • grobian - necioplit, bădăran
  • grosolănie - mojicie, mitocănie, bădărănie
  • impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
  • intrigant - uneltitor, sforar, clevetitor, mahalagiu, insinuant
  • mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
  • mojic - bădăran, grosolan, obraznic, mârlan, mitocan, țopârlan, vulgar
  • necivilizat - primitiv, necioplit, necrescut, brutal
  • necizelat - necioplit, primitiv, grosolan, neșlefuit
  • nepoliticos - ireverențios, nerespectuos, mitocan
  • bădărănie - mojicie, mitocănie, josnicie, mahalagism

Dex mahalagiu

  • mahalagiu2 Hamal.
  • mahalagiu1 1 Persoană care locuiește într-o mahala (1). 2 Persoană cu înfățișare și apucături grosolane. 3 Vecin de cartier sau de stradă. 4 Oamenii din cartierul în care locuiește cineva.
  • MAHALAGÍU, mahalagii, Bărbat care locuiește într-un cartier mărginaș, la periferia unui oraș; bărbat cu apucături vulgare, grosolane, care se ceartă și bârfește. – Mahala + -giu.
  • MAHALAGÍU, mahalagii, Persoană care locuiește într-o mahala; persoană cu apucături vulgare. Eu și cu prietinii mei mahalagii visam o stradă fără rîpi, fără noroi, și luminată. SADOVEANU, O. VI 393. Moș Niculaie era un mahalagiu de vremea veche. ARGHEZI, P. T. 116. Bătrîna a început să țipe de s-au strîns mahalagiii. CARAGIALE, P. 146.
  • MAHALAGÍU ~i m. 1) Fiecare dintre persoanele ce locuiesc într-o mahala, privite în raport una față de alta. 2) Persoană cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește. /mahala + suf. ~giu
  • mahalagiù m. 1. cel ce locuiește într’o mahala; 2. fig. mitocan. .
  • mahalagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. mahala). Fam. Locuitor din mahala. Locuitor din aceĭașĭ mahala cu altu. Fig. Om prost crescut, mitocan: femeĭa asta răcnește ca o mahalagĭoaĭcă.
  • mahalagiu , -gioaică
  • MAHALAGÍU adj., s. v. mitocan.
  • *MAHALAGIU mitocan. (Locuitorul unei mahalale se numea ~.)


Sinonimul cuvântului mahalagiu

Sinonimul cuvântului mahalagiu


Testează-te!