Dicționar de sinonime
Sinonime mahalagiu
Cuvântul „mahalagiu” are următoarele sinonime:
mahalagiu ( substantiv )
- mitocan
- necioplit
Alte sinonime:
- bârfitor
- clevetitor
- intrigant
- vulgar
Sinonime Apropiate
- bădăran - mitocan, necioplit, primitiv, mahalagiu, jigodie
- mitocan - bădăran, mojic, grosolan, mârlan, țopârlan, mahalagiu
- mocârțan - bădăran, necioplit, mitocan
- mocofan - bădăran, necioplit, mitocan
- grosier - mitocan, bădăran, necioplit
- grobian - necioplit, bădăran
- grosolănie - mojicie, mitocănie, bădărănie
- impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
- intrigant - uneltitor, sforar, clevetitor, mahalagiu, insinuant
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
- mojic - bădăran, grosolan, obraznic, mârlan, mitocan, țopârlan, vulgar
- necivilizat - primitiv, necioplit, necrescut, brutal
- necizelat - necioplit, primitiv, grosolan, neșlefuit
- nepoliticos - ireverențios, nerespectuos, mitocan
- bădărănie - mojicie, mitocănie, josnicie, mahalagism
Dex mahalagiu
- mahalagiu2 Hamal.
- mahalagiu1 1 Persoană care locuiește într-o mahala (1). 2 Persoană cu înfățișare și apucături grosolane. 3 Vecin de cartier sau de stradă. 4 Oamenii din cartierul în care locuiește cineva.
- MAHALAGÍU, mahalagii, Bărbat care locuiește într-un cartier mărginaș, la periferia unui oraș; bărbat cu apucături vulgare, grosolane, care se ceartă și bârfește. – Mahala + -giu.
- MAHALAGÍU, mahalagii, Persoană care locuiește într-o mahala; persoană cu apucături vulgare. Eu și cu prietinii mei mahalagii visam o stradă fără rîpi, fără noroi, și luminată. SADOVEANU, O. VI 393. Moș Niculaie era un mahalagiu de vremea veche. ARGHEZI, P. T. 116. Bătrîna a început să țipe de s-au strîns mahalagiii. CARAGIALE, P. 146.
- MAHALAGÍU ~i m. 1) Fiecare dintre persoanele ce locuiesc într-o mahala, privite în raport una față de alta. 2) Persoană cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește. /mahala + suf. ~giu
- mahalagiù m. 1. cel ce locuiește într’o mahala; 2. fig. mitocan. .
- mahalagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. mahala). Fam. Locuitor din mahala. Locuitor din aceĭașĭ mahala cu altu. Fig. Om prost crescut, mitocan: femeĭa asta răcnește ca o mahalagĭoaĭcă.
- mahalagiu , -gioaică
- MAHALAGÍU adj., s. v. mitocan.
- *MAHALAGIU mitocan. (Locuitorul unei mahalale se numea ~.)