Dicționar de sinonime
Sinonime maiestate
Cuvântul „maiestate” are următoarele sinonime:
maiestate ( substantiv )
- măreție, grandoare, semeție, strălucire, prestanță, splendoare
- sire!, stăpâne!
Alte sinonime:
- solemnitate
- fală
Sinonime Apropiate
- splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
- grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
- măreție - splendoare, grandoare, minunăție
- fast - lux, strălucire, splendoare, măreție, pompă, paradă, alai
- strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
- lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
- potou - țintă, sosire
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
Dex maiestate
- maiestate 1 Suveran. 2 Putere supremă suveranitate. 3 (Urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu sau despre un monarh mărie1, înălțime. 4 Aspect grandios, care trezește admirație măreție maiestuos. 5 Prestanță a ținutei, a expresiei. 6 Caracter solemn, care impune respect.
- MAIESTÁTE, (2) maiestăți, 1. Caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezește admirație, respect etc.; măreție. 2. Suveran, monarh. ♦ (Urmat de un ) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. Maiestatea Sa. Maiestățile Voastre. – Din maiestas, -atis, majesté.
- MAIESTÁTE, (2) maiestăți, 1. Caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezește admirație, respect etc.; măreție. 2. Suveran, monarh. ♦ Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. – Din maiestas, -atis, majesté.
- MAIESTÁTE, (2) maiestăți, 1. Caracter sau aspect impunător, care trezește admirație, respect etc.; măreție. Doctorul. contempla mut maiestatea naturii. BART, E. 123. Curg mîndru-n nepăsare, cu-o lină maiestate. ALECSANDRI, P. III 135. Privind maiestatea naturii, el se inspiră. NEGRUZZI, S. I 197. 2. (Adesea urmat de adjectivul posesiv de 2 sau 3 ) Titlu dat capetelor încoronate. Nu ți-ai iubit poporul, maiestate, sau nu l-ai înțeles – și e totuna. De sus și pînă jos s-a-ntins minciuna, Ea leagă și desleagă-n țară toate, VLAHUȚĂ, O. A. I 39. – Variantă: majestáte