Dicționar de sinonime
Sinonime manie
Cuvântul „manie” are următoarele sinonime:
manie ( substantiv )
- idee fixă
- obsesie
- țicneală
- aiureală
- psihoză
Alte sinonime:
- toană
- nebunie
- mânie
Sinonime Apropiate
- psihoză - nevroză, surescitare, obsesie, idee fixă
- sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
- procedeu - modalitate, mod, manieră, mijloc, fel, metodă, sistem, soluție
- procedură - practică, formalitate, manieră
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
- bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
- fel - procedeu, manieră, mod, chip, sistem, cale, varietate, soi, gen
- fin - delicat, gingaș, diafan, străveziu, vaporaș, subtil, ager, pătrunzător, manierat
- furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
- gen - fel, mod, soi, tip, varietate, categorie, clasă, manieră, stil
Dex manie
- manie 1 Nebunie furioasă. 2 Boală mintală caracterizată printr-o stare de excitație intensă, prin trecerea de la o idee la alta, prin intensitatea asociațiilor de idei. 3 Idee fixă. 4 Preocupare exagerată pentru ceva, deprindere ciudată, ridicolă și enervantă capriciu, toană.
- MANÍE, manii, 1. Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; idee fixă care preocupă pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerată pentru ceva; deprindere bizară. – Din manía, manie.
- MANÍE, manii, 1. Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; idee fixă care preocupă pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerată pentru ceva; deprindere bizară. capriciu, toană. – Din manía, manie.
- MANÍE, manii, Stare psihică patologică în care conștiința și sentimentele se concentrează asupra unei idei fixe, ducînd adesea la o depresiune a individului. Era bun și foarte simpatic tuturor – afară de accesurile acute în care-l apuca mania persecuției. CARAGIALE, O. I 243. ♦ (Cu sens atenuat) Înclinare exagerată și lipsită de rațiune, preocupare obsedantă pentru ceva; deprindere bizară, capriciu, toană. Nimeni nu ridica nici o plîngere împotriva maniei lui. GALACTION, O. I 30. Își bate joc cu mult spirit de mania latinistă. IBRĂILEANU, SP. CR. 105. Amorul e un zugrav ce are mania să facă portreturi mincinoase. ALECSANDRI, O. P. 306.