Dicționar de sinonime
Sinonime mascul
Cuvântul „mascul” are următoarele sinonime:
mascul ( adjectiv )
- masculin
- bărbat
Alte sinonime:
- bărbătesc
- mascul
Sinonime Apropiate
- masculin - bărbătesc, viril, mascul
- bărbătesc - viguros, destoinic, tare, viril, masculin, puternic, curajos, îndrăzneț, cutezător
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- viril - bărbătesc, viguros, forte, tare, puternic
- virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
- impotent - neputincios, incapabil, emasculat
- impotență - neputință, incapacitate, emasculație
- individ - om, persoană, ins, bărbat, cineva
- maturitate - majorat, bărbăție, temeinicie, seriozitate, profunzime
- mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
- bravură - vitejie, eroism, bărbăție, temeritate, cutezanță, îndrăzneală
- consola - a mângâia, a alina, a îmbărbăta, a încuraja
- curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
- cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
- domn - stăpân, posesor, jupân, domnitor, voievod, prinț, rege, monarh, om bogat
Dex mascul
- mascul, ~ă 1 ( femelă) Individ de sex bărbătesc. 2-3 Bărbat (viril). 4 a ( flori și părți ale lor) Care conține elemente de fecundație masculin (8).
- MASCÚL, -Ă, masculi, -e, , 1. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea ) Bărbat (viril). 2. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elementele de fecundație. – Din masculus, masculo.
- MASCÚL, masculi, Individ de sex bărbătesc. Țiparul femelă... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul. C. PETRESCU, C. V. 192. Accentuat și: máscul.
- MASCÚL Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea ) Bărbat (viril). // (Despre flori sau părți ale lor) Care conține elementele de fecundație; masculin. .
- MASCÚL I. individ de sex bărbătesc. ◊ (depr.) bărbat (viril). II. (despre flori sau părți ale lor) care conține elemente de fecundație; masculin. (< lat. masculus, it. masculo)
- MASCÚL ~i m. și adjectival 1) Individ de sex bărbătesc. 2) mai ales depr. Bărbat viril. /<lat. masculus, il. masculo
- *máscul, -ă adj. (lat. masculus, de unde vine și mascur). Masculin, bărbătesc. S. m. Bărbat, bărbătuș, ființă de sexu masculin la animale (în opoz. cu femelă): masculu pisiciĭ (mițeĭ) se numește „cotoĭ” (motan).
- MASCÚL adj. v. masculin.
- MASCUL bărbătesc, masculin. (Flori ~.)
- Măscu/l, -rel, -rilă v. Mascur 1 – 3.