Dicționar de sinonime
Sinonime meșterie
Cuvântul „meșterie” are următoarele sinonime:
meșterie ( substantiv ) 
- meserie
 - meșteșug
 - profesiune
 - pricepere
 - iscusință
 - îndemânare
 
Alte sinonime: 
- abilitate
 - destoinicie
 - dexteritate
 - dibăcie
 - ingeniozitate
 - isteție
 - istețime
 - îndeletnicire
 - ocupație
 - știință
 - talent
 - ușurință
 - însușire
 - măiestrie
 
Sinonime Apropiate
- meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
 - iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
 - măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
 - îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
 - meserie - îndeletnicire, meșteșug, ocupație, profesiune, carieră
 - dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
 - stângăcie - neîndemânare, nepricepere
 - talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
 - virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
 - istețime - iscusință, dibăcie, pricepere
 - dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
 - carieră - profesiune, meserie
 - îndeletnicire - ocupație, meserie, profesie, profesiune, activitate
 - incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență
 - incompetență - nepricepere, incapacitate, nepregătire
 
Dex meșterie
- meșterie 1 Meserie 2 Profesiune. 3 Pricepere. 4 Însușire, calitate ascunsă a unui obiect. 5 Secret. 6 Obiect, unealtă, instrument realizat cu îndemânare, pentru un scop practic măiestrie1 (11).
 - MEȘTERÍE, meșterii, ( și ) 1. Meserie; profesie. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + -ie.
 - MEȘTERÍE, meșterii, ( și ) 1. Meserie; profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + -ie.
 - MEȘTERÍE, meșterii, (Rar) Pricepere, îndemînare; măiestrie. Spuneți-mi... De-aveți meșterie, Ca să-mi faceți mie Altă mănăstire. ALECSANDRI, P. P. 191.
 - MEȘTERÍE ~i f. pop. 1) Îndeletnicire de orice natură, bazată pe munca manuală calificată; meserie; meșteșug. 2) Măiestrie în lucru; iscusință. /meșter + suf. ~ie
 - meșterie f. măestrie: de aveți meșterie să-mi faceți altă mănăstire, chip de pomenire... POP.
 - meșteríe f. (d. meșter). Rar. Măĭestrie, pricepere.
 - MEȘTERÍE s. v. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.
 - meșterie ABILITATE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDELETNICIRE. ÎNDEMÎNARE. MESERIE. MEȘTEȘUG. OCUPAȚIE. PRICEPERE. PROFESIUNE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UȘURINȚĂ.
 






