Dicționar de sinonime
Sinonime mecanică
Cuvântul „mecanică” are următoarele sinonime:
mecanică ( substantiv )
- automatică
- balistică
- cinematică
- cinetică
- dinamică
- hidromecanică
- mașinărie
- mecanism
- mecanotehnică
- mecanică ondulatorie
- combinație
Sinonime Apropiate
- mașinărie - mecanism, mecanică
- aparat - mecanism, mașinărie, instrument, sculă, sistem, structură
- speculație - combinație, calcul, speculă
- tramă - intrigă, plan, combinație, complot
- valență - legătură, relație, combinație
- intenție - idee, gând, preocupare, dorință, voință, plan, proiect, socoteală, combinație
- afacere - treabă, acțiune, chestiune, combinație, aranjament, învârteli, alișveriș, tranzacție, bișniță
- dispozitiv - mecanism
- instalație - montare, așezare, aparatură, mecanism, mașini
- amalgam - amestec, combinație, conglomerat, mixtură
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
Dex mecanică
- MECÁNICĂ 1. Știință care studiază condițiile mișcării și ale repausului corpurilor considerînd masele și forțele lor. Am putut să-mi pun mai bine la punct cursul... studiind cărțile de mecanică teoretică și aplicată ale lui Nekrasov. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 161, 6/2. Prin mecanică și prin chimie a transformat toate artele și măiestriile. GHICA, S. A. 27. Mecanică cerească = știința care se ocupă cu mișcarea corpurilor cerești, mai ales a planetelor, sateliților și cometelor. 2. (Uneori determinat prin «tehnic») Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice; mecanotehnica. Atelier de mecanică - atelier în care se construiesc și se repară mașini, piese etc. Ai văzut jos atelierul de mecanică și motorul care ți s-a părut mare ca un elefant. PAS, Z. I 291. ♦ Ocupația, îndeletnicirea, meseria mecanicului.
- MECÁNICĂ 1. Știință care studiază condițiile mișcării și ale repausului corpurilor. ♦ Mecanică cerească = știință care studiază mișcarea aștrilor. 2. Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice; mecanotehnică. .
- MECÁNICĂ f. 1) Ramură a fizicii care studiază mișcarea și echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor. 2) Ramură a tehnicii care are ca obiect de studiu construirea și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării. /<lat. mechanica, it. meccanica, germ. Mechanik
Sinonimul cuvântului mecanică