Dicționar de sinonime
Sinonime meditativ
Cuvântul „meditativ” are următoarele sinonime:
meditativ ( adjectiv )
- reflexiv
- visător
- cugetător
- gânditor
- meditator
- pansiv
- contemplativ
- contemplator
- absorbit
- concentrat
- îngândurat
- obosit
- preocupat
Sinonime Apropiate
- gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
- visător - contemplativ, meditativ, gânditor, romantic
- contemplativ - meditativ, visător, gânditor
- dus - absent, îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, păcălit, ademenit, amăgit, prostit
- înțelept - cuminte, socotit, chibzuit, măsurat, echilibrat, judicios, filozof, gânditor, cugetător
- cugetător - filosof, gânditor
- filosof - gânditor, cugetător, înțelept
- preparator - pregătitor, prealabil, premergător, meditator, profesor, educator
- sintetic - concis, succinct, concentrat, rezumativ
- trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- grijuliu - atent, prudent, circumspect, prevăzător, precaut, preocupat, vigilent
- harnic - muncitor, activ, sârguincios, vrednic, destoinic, asiduu, zelos, silitor, neobosit
- infatigabil - neobosit, harnic, zelos, neogoit, activ
Dex meditativ
- meditativ, ~ă 1-2 , a (Om) înclinat spre meditație (1) gânditor. 3-4 a, ( manifestări ale oamenilor) (Într-un mod) care trădează meditație (1). 5 a (Rar) Care predispune la meditație (1).
- MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din méditatif.
- MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, înclinat spre meditare, spre gîndire, căruia îi place să mediteze; gînditor. Șerban, fratele cel mare, era «domnișor» meditativ. CĂLINESCU, E. 55. Într-o oglindă de buzunar... examinează cum le vine surîsul mistic și atitudinea ochilor meditativă. ARGHEZI, P. T. 108.
- MEDITATÍV, -Ă Înclinat spre meditație; gânditor. .
- MEDITATÍV, -Ă înclinat spre meditare; gânditor. (< fr. méditatif)
- MEDITATÍV ~ă (~i, ~e) Care meditează; înclinat spre meditație; contemplativ. /<fr. méditatif
- meditativ a. 1. aplecat la meditațiune; 2. dedat mereu la meditațiune: vieață meditativă.
- *meditatív, -ă adj. (lat. meditativus). Aplecat spre meditațiune, dedat meditațiunilor, gînditor, visător: spirit meditativ.
- MEDITATÍV adj. 1. v. reflexiv. 2. v. visător.
- MEDITATIV 1. cugetător, gînditor, reflexiv, meditator, (glumeț și ) pansiv. (Un tip ~.) 2. contemplativ, contemplator, visător. (Fire ~.)