Dicționar de sinonime

Sinonime melancolic

Cuvântul „melancolic” are următoarele sinonime:

melancolic ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

elegiac - melancolic, trist, abătut, deprimat
dureros - întristător, nenorocit, jalnic, chinuitor, amarnic, trist, melancolic, duios
afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
nenorocit - nefericit, nenorocos, năpăstuit, sărman, mizer, nevoiaș, mișel, dezolat, trist
dezolant - deprimant, întristător
depresiv - deprimant, întristător
necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
galeș - drăgăstos, languros, duios, melancolic, nostalgic
hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
îndurera - a întrista, a mâhni

melancolic, ~ă 1 ( elemente ale naturii) Care predispune la melancolie (1), care întristează posomorât, trist. 2 ( oameni) Care este cuprins, stăpânit de melancolie (1) melanholicos (2). 3 ( oameni) Înclinat spre melancolie (1) melanholicos (3). 4 ( fizionomia, acțiunile, creațiile oamenilor). Care rezultă dintr-o stare de melancolie (1). 5 ( fizionomia, acțiunile, creațiile oamenilor) Care exprimă, trădează melancolie. 6 Care este bolnav de melancolie. melanholicos (1).
MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -ce, 1. (Adesea adverbial) Stăpânit de melancolie (1); înclinat spre melancolie. ♦ Care exprimă melancolie; care rezultă dintr-o stare de melancolie. Temperament (sau tip) melancolic = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin sensibilitate și inhibiție. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspiră melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care este bolnav de melancolie (2). – Din mélancolique.
MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -ce, 1. (Adesea adverbial) Stăpânit de melancolie (1); înclinat spre melancolie. ♦ Care exprimă melancolie; care rezultă dintr-o stare de melancolie. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspiră melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care este bolnav de melancolie (2). – Din mélancolique.

Sinonimul cuvântului melancolic