Dicționar de sinonime
Sinonime melodic
Cuvântul „melodic” are următoarele sinonime:
melodic ( adjectiv )
- armonios
- melodios
- muzical
- sonor
Alte sinonime:
- unduios
- unduit
- dulce
- mlădios
- simfonic
- de melodie
Sinonime Apropiate
- armonios - concordant, simetric, potrivit, echilibrat, regulat, melodios, sonor, plăcut, dulce
- cantabil - melodios, armonios, muzical
- melodios - armonios, plăcut
- mlădios - suplu, grațios, flexibil, elastic, melodios, plăcut, armonios
- răsunător - vibrant, sonor, impresionant, faimos, memorabil
- registru - condică, catastif, jurnal, sertar, șuber, ventil, scară muzicală, ambitus
- fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
- fonic - sonor, acustic
- interludiu - divertisment, moment muzical
- coerent - legat, închegat, sistematic, logic, ordonat, armonios
- consonant - armonios, potrivit, convergent
- cvartet - cvatuor, grup, formație muzicală (de 4)
- discordant - nepotrivit, distonant, nearmonios
- armonie - potrivire, concordie, consens, bună-înțelegere, concordanță, echilibru, simetrie, proporție, muzicalitate
- percuție - lovire, ciocnire, izbire, instrument muzical
Dex melodic
- melodic, ~ă 1 a Compus după regulile ritmului și ale modulației. 2 a Care ține de melodie (1). 3 a Referitor la melodie (1). 4 a De melodie (1). 5 a Melodios (1). 6 Ramură a științei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei (1). 7 Fel în care este compusă o melodie. 8 Tehnică a melodiei.
- MELÓDIC, -Ă, melodici, -ce, , I. 1. Care ține de melodie, referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. II. Ramură a muzicologiei care se ocupă cu studiul melodiei. ♦ Felul în care este compusă o melodie. – Din mélodique.
- MELÓDIC, -Ă, melodici, -e, Melodios, armonios. Melodica șoptire a rîului ce geme, Concertul ce-l întoană al păsărilor cor.. Născur-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor. EMINESCU, O. I 8. ◊ (Adverbial) Pe ritmuri persane în strofe-așezate, Melodic, coloarea coloarei răspunde. MECEDONSKI, O. I 193.
- MELÓDIC, -Ă De melodie; melodios, armonios. .
- MELÓDIC, -Ă I. melodios, armonios. ♦ mod ~ = mod care se sprijină pe atracția melodică, pe un singur sunet stabil (tonica). II. ramură a științei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei. (< fr. mélodique)
- MELÓDIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de melodie; propriu melodiei. Ritm ~. Frază ~că. 2) Care are caracter de melodie; plăcut auzului; melodios; armonios. Fragment ~. /<fr. mélodique
- melodic a. Muz. 1. ce ține de melodie; 2. (poetic) melodios: melodica șoptire a rîului ce geme EM.
- *melódic, -ă adj. (fr. mélodique, it. melódico). Care are melodie, în opoz. cu armonic: frază melodică. Adv. În mod melodic.