Dicționar de sinonime
Sinonime menținere
Cuvântul „menținere” are următoarele sinonime:
menținere ( substantiv )
- conservație
- continuitate
- dăinuire
- întreținere
- păstrare
- perpetuare
- prezervație
- reținere
- salvgardare
Sinonime Apropiate
- dăinuire - persistență, menținere, perpetuare, viețuire
- vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
- pensiune - întreținere, găzduire
- detenție - posesie, păstrare, stăpânire, reținere, arestare, închidere
- șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- intermitență - discontinuitate, neregularitate
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
- abstinență - abținere, reținere, continență, abstenție
- amintire - aducere aminte, suvenir, memorie, reținere, semn, indice, memorii
- aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
- clauză - prevedere, dispoziție, stipulare, menținere
- continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
- existență - trai, viață, prezență, dăinuire
- custodie - pază, păstrare, administrare, îngrijire
Dex menținere
- menținere 1 Păstrare în aceeași stare sau formă. 2 Continuare a existenței sub același aspect. 3 Asigurare cuiva a condițiilor de trai necesare. 4 Susținere materială a cuiva sau a ceva. 5 Afirmare cu tărie. 6 Poziție a corpului ținută.
- MENȚÍNERE Acțiunea de a (se) menține și rezultatul ei. – menține.
- MENȚINÉRE Acțiunea de a menține; păstrare. Menținerea și consolidarea păcii este supremul interes comun al tuturor popoarelor din lume. SCÎNTEIA, 1953, 2723.
- MENȚÍNERE Acțiunea, faptul de a (se) menține. .
- mănține menține
- menține 1 A păstra în aceeași stare sau formă. 2 A face să dureze. 3 A continua să existe sub același aspect. 4 A dura. 5 (; o familie, o persoană) A asigura condițiile de trai necesare, a susține din punct de vedere material a întreține. 6 A afirna cu tărie a susține.
- MENȚÍNE, mențín, III. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; a face să dureze. ♦ A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din maintenir (după ține).
- MENȚÍNE, mențín, III. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; a face să dureze. ♦ A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din maintenir (după ține).