Dicționar de sinonime
Sinonime mentalitate
Cuvântul „mentalitate” are următoarele sinonime:
mentalitate ( substantiv )
- spiritualitate
- gândire
- viziune
- optică
Alte sinonime:
- psihologie
- caracter
- complexiune
- constituție
- idiosincrazie
- natură
- credință
- ideologie
Sinonime Apropiate
- optică - viziune, opinie, convingere, mentalitate
- psihologie - spiritualitate, mentalitate, psihic
- prezicere - prevestire, previziune, oracol, profeție, vestire
- prognoză - previziune, pronostic, prezicere
- spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
- fracțiune - fragment, parte, frântură, bucată, diviziune
- fragment - parte, frântură, fracțiune, diviziune, porție, bucată, pasaj, text, extras
- gradație - diviziune
- grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
- idee - gând, judecată, opinie, părere, concept, intuiție, viziune, principiu, crez
- intelect - minte, inteligență, gândire, judecată, rațiune
- concepție - idee, gând, viziune, convingere, teorie, teză, viziune, procreare, zămislire
- conștiință - cuget, gândire, suflet, spirit
- cuget - conștiință, minte, gândire, spirit, suflet, idee
- cugetare - gândire, reflecție, raționament, judecată, meditare, aforism, maximă, sentință, dicton
Dex mentalitate
- mentalitate Gândire specifică unui individ sau unei colectivități.
- MENTALITÁTE, mentalități, Fel particular de a-și reprezenta lumea al unui individ sau al unei colectivități. – Din mentalité.
- MENTALITÁTE, mentalități, Fel particular de a gândi al unui individ sau al unei colectivități. – Din mentalité.
- MENTALITÁTE, mentalități, Felul particular de gîndire al unui individ, al unei colectivități etc. I-am făcut o schiță falnică a vieții și a mentalității mele. GALACTION, O. I 231. Cu mentalitatea-i ardelenească el își închipuie că învățătorul, adică reprezentantul intelectualității în sat, trebuie să fie îmbrăcat orășenește. REBREANU, R. I 94.
- MENTALITÁTE Fel propriu în care gândește un individ, o colectivitate etc. .
- MENTALITÁTE fel propriu de a gândi al unui individ, al unei colectivități, al unei epoci; stare de spirit, conduită. (< fr. mentalité)
- MENTALITÁTE ~ăți f. Mod particular de a gândi. /<fr. mentalité
- *mentalitáte f. (d. mental). Fel de minte, mod de a cugeta, spirit: mentalitatea copiilor.
- MENTALITÁTE s. psihologie, (fig.) optică. (~ unei colectivități.)
- MENTALITATE psihologie, optică. (~ unei colectivități.)
Sinonimul cuvântului mentalitate