Dicționar de sinonime
Sinonime meserie
Cuvântul „meserie” are următoarele sinonime:
meserie ( substantiv )
- îndeletnicire
- meșteșug
- ocupație
- profesiune
- carieră
Alte sinonime:
- atelier
- meșterie
- breaslă
- măistorie
- zănat
- lefterie
- cin
- marafet
- specialitate
Sinonime Apropiate
- meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
- îndeletnicire - ocupație, meserie, profesie, profesiune, activitate
- meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
- carieră - profesiune, meserie
- treabă - ocupație, activitate, îndeletnicire, preocupare, ispravă, lucru, faptă, muncă, problemă
- activitate - muncă, lucru, treabă, îndeletnicire, preocupare, ocupație
- branșă - ramură, domeniu, sector, meserie, profesie, ocupație, slujbă, funcție
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- serviciu - slujbă, ocupație, funcție, post, domeniu, sector, secție
- slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
- huzmet - slujbă, serviciu, ocupație
- iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
- măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
- meseriaș - meșter, meșteșugar, tehnician, artizan
- artistic - măiestrit, meșteșugit, iscusit
Dex meserie
- meserie 1 Profesiune sau îndeletnicire care se bazează pe o muncă manuală calificată, desfășurată pentru a prelucra, a transforma diverse materiale meșteșug (1), breaslă, meșterie (1). 2 (Pop; ) Celui cu ~ii multe casa-i este fără curte Cine se ocupă de prea multe lucruri deodată, nu realizează mare lucru. 3 Școală de ~ii Școală în care se pregăteau muncitori calificați. 4 Profesiune de orice fel. 5 De ~ Care s-a calificat sau s-a specializat într-un anumit domeniu de activitate. 6 Îndeletnicire. 7 Loc, atelier în care meseriașul își practică profesiunea lucrătoare. 8 (; cu valoare de superlativ; ) Meserie! Se spune despre un obiect, o realizare deosebite marfă (16-17).
- MESERÍE, meserii, Profesie sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦ Profesie (de orice fel). ◊ Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. ◊ De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupație; preocupare. – Din mesereare ( „slujbă, funcție” < ).