Dicționar de sinonime
Sinonime mesteca
Cuvântul „mesteca” are următoarele sinonime:
mesteca ( verb )
- a dumica
- a strivi
- a măcina
- a mărunți
Alte sinonime:
- a zdrobi
Sinonime Apropiate
- măcina - a râșni, a fărâmița, a sfărma, a pulveriza, a strivi, a ruina, a distruge, a degrada, a nimici
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
- potpuriu - amestecătură, mixtură, vălmășag
- săpa - a excava, a prăși, a eroda, a roade, a măcina, a ruina, a grava, a sculpta, a submina
- snopi - a maltrata, a scărmăna, a cotonogi, a bumbăci, a strivi
- stâlci - a deforma, a poci, a schimonosi, a denatura, a strivi, a zdrobi, a schilodi
- submina - a compromite, a boicota, a torpila, a săpa, a periclita, a roade, a măcina
- terciui - a zdrobi, a strivi, a storci
- turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta
- turtit - strivit, teșit, beat, ametit
- învălmăși - a se amesteca
- zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- zobi - a strivi, a zdrobi, a sfărâma
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
Dex mesteca
- mesteca1 1 A sfărâmă un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură, spre a-l înghiți. 2 Mestică cât poți înghiți Nu fi lacom. 3 A învârti ceva cu limba în gură. 4 A ~ în sine A pune la cale a plănui, a pregăti.
- mesteca2 amesteca
- MESTECÁ2 I amesteca.
- MESTECÁ1, méstec, I. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ A pune la cale; a plănui. – masticare.
- MESTECÁ, méstec, I. 1. A agita o substanță (de obicei într-un lichid) pentru a obține o pastă omogenă. amesteca. Vorbisem cu el sora, îmi mestecase voinicește mămăliga... și peste noapte boala a cuprins cu ghearele-i de fier. SADOVEANU, O. VIII 31. Chiar atunci luase ceaunul de pe foc, să mestece mămăliga. CREANGĂ, P. 147. ♦ A face să se dizolve, să se amestece o substanță învîrtind lichidul pentru a obține o soluție uniformă. Ți-a mestecat ea zahărul cu lingurița și te-a îmbiat. PAS, Z. I 69. 2. A amesteca. D. Cristodor... mestecă cîteva cărți . DELAVRANCEA, S. 124. Cînd bătea vîntul turbat, Cu zăpadă mestecat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 511. ◊ O eroi!... vă citează toți nerozii Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii. EMINESCU, O. I 149. () Sus, mai sus că s-or urca, Cu norii s-or mesteca. TEODORESCU, P. P. 39.