Dicționar de sinonime

Sinonime ministru

Cuvântul „ministru” are următoarele sinonime:

ministru ( substantiv )

Sinonime Apropiate

părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
sacerdot - preot, părinte, ierarh
sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
hirotonisi - a preoți
idilă - bucolică, poemă pastorală, dragoste, amor (naiv), afecțiune
idilic - bucolic, pastoral, câmpenesc, idealizat, înfrumusețat
bucolic - idilic, pastoral, campestru
campestru - câmpenesc, pastoral, țărănesc, rustic
cancelar - prim-ministru, premier
cler - preoțime, sacerdoțiu, popime
codobatură - prundar, codalbă, păstorel, sfredeluș, prundiș
demnitar - mărime, ștab, șef, dregător
demnitate - onoare, autoritate, ținută, vrednicie, rang, ierarhie, treaptă, dregătorie
departament - minister, administrație, sector

ministru 1 Dregător. 2 Titlu dat fiecăruia dintre dregătorii unui stat. 3 Membru al unui guvern care conduce, de obicei, un minister (5). 4 Titlu dat fiecăruia dintre membrii unui guvern minister (2). 5 Persoană împuternicită să reprezinte un stat, cu prilejul unor tratative. 6 Persoană care îndeplinește o anumită funcție ecleziastică, slujitor al bisericii.
MINÍSTRU, miniștri, Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din minister, -tri, ministre.
MINÍSTRU, miniștri, Membru al guvernului, care conduce de obicei un minister. Ministrul ascultă cu ochii pe fereastră și cu o mînă în buzunar. ARGHEZI, P. T. 57. Trebuie neapărat să mă duc la București, să cer audiență ministrului de finanțe. BART, S. M. 86. Ce veac! ce oameni. Stăpînitorul ce varsă în războaie păraie de sînge pentru ambiție, ministrul ce despoaie pe văduvă și pe orfan. NEGRUZZI, S. I 31 ◊ Consiliu, de miniștri consiliu. Ministru fără portofoliu portofoliu. Ministru-adjunct = locțiitor de ministru. Ministru plenipotențiar plenipotențiar.
MINÍSTRU Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. .
MINÍSTRU 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. ♦ ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriți. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister)

Sinonimul cuvântului ministru