Dicționar de sinonime
Sinonime mintos
Cuvântul „mintos” are următoarele sinonime:
mintos ( adjectiv )
- deștept
- ager
- isteț
- socotit
Alte sinonime:
- chibzuit
- cuminte
- dibaci
- inteligent
- iscusit
- îndemânatic
- înțelept
- priceput
Sinonime Apropiate
- inteligent - deștept, ager, isteț, priceput, mintos, subtil, dibaci
- spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
- isteț - ager, dibaci, iscusit, deștept, inteligent, priceput, subtil, ingenios, șmecher
- deștept - treaz, neadormit, lucid, inteligent, ager, isteț, spiritual, iscusit, priceput
- sagace - perspicace, subtil, pătrunzător, ager, mintos
- sprinten - vioi, agil, iute, ager, veloce, deștept, inteligent
- îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
- îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
- ager - iute, sprinten, vioi, isteț, dibaci, subtil, perspicace
- deșteptăciune - inteligență, ascuțime, agerime
- dezghețat - isteț, abil, deștept
- minte - judecată, rațiune, gând, cugetare, inteligență, deșteptăciune, intelect, spirit, istețime
- pieton - trecător, pasager
- piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
- sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
Dex mintos
- mintos, ~oasă 1-2 , a ( oameni; și ; ) (Om) care are multă minte capabil, chibzuit, cuminte, cumpătat, inteligent, înțelept căpos. 3 a ( manifestări ale oamenilor) Care dovedește inteligență, înțelepciune deosebită.
- MINTÓS, -OÁSĂ, mintoși, -oase, Care are multă minte; deștept, inteligent, capabil; iscusit, isteț. ♦ Care dovedește inteligență, iscusință. – Minte + -os.
- MINTÓS, -OÁSĂ, mintoși, -oase, Cu multă minte, isteț; deștept, inteligent. Ascultînd împăratul astă poveste s-a bucurat foarte mult că a dobîndit un ginere așa de mintos. POPESCU, B. IV 14. Un băietan voinic... mintos, tînăr. CARAGIALE, S. 58. Deși știi că prostia îl face-a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat mintos. NEGRUZZI, S. II 216. – Variantă: minteós, -oásă (pronunțat -teos; CREANGĂ, P. 50)
- MINTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) pop. 1) Care are minte ageră; isteț. 2) Care vădește inteligență. /minte + suf. ~os
- mintos a. 1. cuminte: copil mintos; 2. plin de inteligență (mai adesea ironic).
- mintós, -oásă adj. (d. minte). Plin de minte, inteligent, deștept.
- minteos, ~oasă mintos
- mințios, ~oasă mintos
- MINTÓS adj. v. ager, chibzuit, cuminte, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, înțelept, priceput, socotit.
- mintos AGER. CHIBZUIT. CUMINTE. DEȘTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. ÎNȚELEPT. PRICEPUT. SOCOTIT.