Dicționar de sinonime
Sinonime minuna
Cuvântul „minuna” are următoarele sinonime:
minuna ( verb )
- a (se) uimi, a (se) mira, a (se) cruci
- a surprinde, a stupefia, a extazia, a ului
Alte sinonime:
- a se cruci
- a se uimi
- a se ului
- a se încruci
- a se ugni
- a se pocozi
- a se ciudi
- a se divi
- uimi
- extazia
- a uimi
- a se extazia
- a mira
Sinonime Apropiate
- uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- cruci - a se minuna, a se ulmi, a se ului, a fi stupefiat
- mira - a uimi, a surprinde, a minuna, a nedumeri
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- miraculos - minunat, fantastic, uimitor, supranatural, magic, mitic
- minunat - încântător, splendid, magnific, admirabil, fermecător, feeric, excepțional, uimitor, superb
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
- stupoare - stupefacție, uimire, uluire
- uimire - perplexitate, uluială, stupefacție
- ului - a năuci, a zăpăci, a uimi, a tulbura, a buimăci
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
- intriga - a contraria, a surprinde, a uimi, a stârni, a îngrijora
Dex minuna
- minuna 1 (; ; sau „de”) A se smeri, a se tulbura profund în fața minunilor (1) lui Dumnezeu. 2 (; subiectul este Dumnezeu) A înzestra pe cineva cu calități miraculoase, a face să fie minunat. 3 A săvârși o minune (1). 4-5 (a) (A fi cuprins sau) a face pe cineva să fie cuprins de o mare mirare, de o mare admirație a surprinde, a ului. 6-7 vrt(a) (A-și manifesta sau) a face pe cineva să-și manifeste mirarea, admirația, surpriza a se mira1 (11). 8 A face să fie minunat (7).
- MINUNÁ, minunez, I. și A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ A-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult. – Din minune.
- MINUNÁ, minunez, I. A uimi pe cineva, a-l face să rămînă mirat, surprins; a impresiona. Rîvna lor o minunează pe mama. STANCU, D. 446. După ce și-a vîrît la briu cele trei săbii ale lui, cu care. minunase lumea, a luat baioneta jandarmului. SAHIA, N. 69. Zi de 15 mai (1848)... Tu minunași lumea și îi arătași că nația romînă e matură. BĂLCESCU, O. I 332. ◊ Altă biserică este Sf. Andrei care minunează prin zveltețea sa. SAHIA, U.R.S.S. 43. ◊ Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. BENIUC, V. 36. Pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. EMINESCU, N. 127. – și: ( 3 ) minúnă (MACEDONSKI, O. I 24).
- A SE MINUNÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de admirație; a rămâne profund impresionat; a se uimi; a se mira. /Din minune