Dicționar de sinonime
Sinonime minunat
Cuvântul „minunat” are următoarele sinonime:
minunat ( adjectiv )
- încântător
- splendid
- magnific
- admirabil
- fermecător
- feeric
- excepțional
- uimitor
- superb
- divin
Alte sinonime:
- excelent
Sinonime Apropiate
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
- admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
- excelent - admirabil, minunat, încântător, excepțional, eminent, superb, deosebit, remarcabil, extraordinar
- feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
- divin - dumnezeiesc, sfânt, ceresc, celest, bisericesc, religios, minunat, încântător, admirabil
- dumnezeiesc - minunat, superb, splendid, divin, ceresc, zeiesc
- frumos - arătos, plăcut, splendid, minunat, admirabil, încântător, estetic, senin, luminos
- perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral
- sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
- magnific - măreț, grandios, splendid, minunat, impozant, impresionant, somptuos, strălucit, semeț
- adorabil - minunat, fermecător, încântător, fascinant
- excepțional - excelent, minunat, optim, admirabil
- extatic - fermecător, încântător, admirabil
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
Dex minunat
- minunat, ~ă 1 a Care are caracter miraculos supranatural. 2 a Sfânt. 3 Minune (1). 4 Ființă care face minuni (1). 5 a Înzestrat cu însușiri supranaturale. 6 a Vrăjit. 7 a Care iese din comun aparte, deosebit, neobișnuit. 8-9 a, (Care este) excepțional. 10 (Ca determinant al unui adjectiv căruia îi dă valoare de superlativ) Extraordinar. 11 a (Rar) Uimit. 12 a încântat.
- MINUNÁT, -Ă, minunați, -te, 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); magnific; care uimește prin frumusețe; încântător, splendid. ♦ Foarte bun, excepțional. 2. (În basme) Care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale. ♦ Vrăjit, fermecat. 3. Mirat, surprins. – minuna.
- MINUNÁT, -Ă, minunați, -te, 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); care uimește prin frumusețe; încântător, splendid. ♦ Foarte bun, excepțional. 2. (În basme) Care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale. ♦ Vrăjit, fermecat. 3. Mirat, surprins. – minuna.