Dicționar de sinonime
Sinonime mira
Cuvântul „mira” are următoarele sinonime:
miră ( substantiv )
- cătare
- riglă
mira ( verb )
- a uimi
- a surprinde
- a minuna
- a nedumeri
Alte sinonime:
- cutremura
- încrâncena
- înfiora
- înfricoșa
- îngrozi
- înspăimânta
- oglindi
- proiecta
- răsfrânge
- reflecta
- tremura
- zgudui
- miră
Sinonime Apropiate
- minuna - a (se) uimi, a (se) mira, a (se) cruci, a surprinde, a stupefia, a extazia, a ului
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
- miraculos - minunat, fantastic, uimitor, supranatural, magic, mitic
- minunat - încântător, splendid, magnific, admirabil, fermecător, feeric, excepțional, uimitor, superb
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- intriga - a contraria, a surprinde, a uimi, a stârni, a îngrijora
- încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
- mirabil - minunat, fantastic, surprinzător, fermecător
- nespus - negrăit, inexplicabil, indescriptibil, minunat, colosal, imens, extraordinar, neobișnuit, miraculos
- admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
- consterna - a contraria, a întrista, a nedumeri, a uimi
- contraria - a șoca, a nedumeri, a uimi, a vexa, a izbi
- divin - dumnezeiesc, sfânt, ceresc, celest, bisericesc, religios, minunat, încântător, admirabil
Dex mira
- mira1 1 ( „de”, , „pentru” sau de propoziții completive) A fi sau a rămâne nedumerit, surprins de ceva. 2 A găsi că ceva este curios, ciudat, de neînțeles a se ciudi. 3 A fî uimit, uluit. 4 Te miri cine (sau ce) Un oarecare. 5 Te miri (sau, rar miră) ce (și mai nimic sau nimica, rar, nimica) Un lucru neînsemnat. 6 Te miri unde Undeva, cine știe unde. 7 Te miri cum Nu se știe cum, fară voie. 8 (Rar, ) Te miră de nu... Cine știe dacă nu... 9 A uimi. 10 ( „de”) A manifesta admirație a se minuna (6). 11 (; urmat de determinări care arată cauza acțiunii) A se întreba. 12 A fi neliniștit a se frământa, a se zbuciuma. 13 A-i fi teamă. 14 A privi cu atenție a cerceta. 15 (; ; femei însărcinate) A se uita cu insistență la ființe diforme, riscând, potrivit unei superstiții, să nască copii diformi. 16 (, „de” sau „după”) A se îngriji de cineva sau de ceva.
- mira2 1-2 vrtf A se privi ca într-o oglindă. 3 A se reflecta.
- MIRÁ1, mir, I. 1. și A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. A nu-și da seama, a se întreba. – mirari.