Sinonime miracol

Cuvântul „miracol” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• minune - miracol, taină, semn, mândrețe, frumusețe, splendoare
• prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
• releva - a semnala, a denota, a remarca
• remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
• sacrament - taină, împărtășanie, cuminecătură
• săgeată - semn, indicator, aluzie, înțepătură, ironie
• scrie - a consemna, a nota, a însemna, a înregistra, a redacta, a compune, a schița, a crea, a coresponda
• stigmat - semn, pecete
• subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
• umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
• fisă - însemnare, notație, notă, adnotare, ștecher
• important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
• importanță - însemnătate, valoare, pondere, greutate
• incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare
• incognito - într-ascuns, în taină, discret, nedeclarat, neprevăzut

Dex miracol

• miracol 1 Fenomen supranatural minune. 2 Fapt, fenomen ieșit din comun. 3 Reprezentare teatrală din evul mediu, cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin.
• MIRÁCOL, miracole, Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. – Din miraculum, miracolo, miracle.
• MIRÁCOL, miracole, Minune. În mijlocul acestui vis, împrăștiate pe fața pămintului, se află satele... Oltul trece prin dreptul lor, ca pe lîngă tot atîtea miracole. BOGZA, C. O. 238. Știu că nu putem face miracole. C. PETRESCU, Î. II 88. L-a întrebat, ca în fața unui miracol, cu inima dezgolită și caldă. SAHIA, N. 76. – Variantă: mirácul (NEGRUZZI, S. I 256)
• MIRÁCOL 1. Reprezentare teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. 2. Eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, care nu poate fi explicată rațional; minune. .
• MIRÁCOL 1. eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată rațional; minune. 2. reprezentație teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. (< it. miracolo, lat. miraculum, fr. miracle)
• MIRÁCOL ~e f. 1) Fenomen ieșit din comun; fapt supranatural; minune. 2) fig. Lucru cu calități extraordinare și imprevizibile, care provoacă admirație; minune. /<lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle
• miracol n. minune.
• miracole miracol
• miracul miracol
• MIRÁCUL miracol.

Sinonimul cuvântului miracol

Testează-te!