Sinonime mire

Cuvântul „mire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
• pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
• recepție - reuniune, ospăț, banchet, primire, preluare, înregistrare
• satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
• stupoare - stupefacție, uimire, uluire
• fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
• firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
• formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
• furori - senzație, entuziasm, încântare, uimire
• gratitudine - recunoștință, mulțumire
• mirodenie - aromă, condiment, ingredient, mireasmă, miros, parfum, aromă
• insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
• laic - mirean, lumesc, profan
• lumesc - laic, mirean, profan, pământesc
• mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire

Dex mire

• mire2 mare1
• mire1 1 Bărbat în ziua, sau în preajma zilei căsătoriei sale ginere, mărit1, june, mireaz1, mireț. 2 (Bis) lisus Hristos. 3 De-a ~le și mireasa Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 ( fete; ) A lua pe Hristos de ~ Ase călugări. 5 (Rar) Candidat la însurătoare. 6 Cele două persoane care se cunună sau se căsătoresc, în ziua sau în preajma zilei căsătoriei lor. 7 Al doilea ~ însoțitor al miresei la nuntă. 8 Pețitor.
• MÍRE, miri, Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La ) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – mirë „bun”.
• MÍRE, miri, Nume dat unui bărbat în ziua căsătoriei lui, în special în cursul ceremoniilor din această zi; logodnic. Ți-ai ales un mire vrednic de-al tău suflet. DAVILA, V. V. 82. Acum iată că din codru și Călin mirele iese, Care ține-n a lui mină, mîna gingașei mirese. EMINESCU, O. I 85. Iată-mă-s la nuntă... Unde-i mirele să gioc cu el? ALECSANDRI, T. I 223. ♦ (La ) Nume dat în cursul ceremoniilor din ziua căsătoriei celor două persoane care se căsătoresc. Cît mac e prin livezi, Atiția ani la miri urez! COȘBUC, P. I 59. M-am pus la un loc de unde puteam privi pe miri. NEGRUZZI, S. I 53.
• MÍRE ~i m. 1) Tânăr în ziua nunții sale. 2) Tânăr care s-a logodit; logodnic. 3) la pl. Tineri uniți prin căsătorie în ziua nunții lor. /cf. alb. mirë
• mire m. numele tânărului ce se însoară, dela logodnă până la nuntă. .

Sinonimul cuvântului mire

Testează-te!