Dicționar de sinonime

Sinonime mirean

Cuvântul „mirean” are următoarele sinonime:

mirean ( adjectiv )
  • laic
  • lumean
  • profan
Alte sinonime:
  • lumesc
  • mirenesc
  • pământean
  • secular
  • pământesc
  • politicesc
  • temporal


Sinonime Apropiate

  • pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
  • laic - mirean, lumesc, profan
  • lumesc - laic, mirean, profan, pământesc
  • pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
  • sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
  • spurca - a murdări, a păta, a degrada, a pângări, a profana
  • velință - țesătură (groasă), pătură, cergă, lăicer, scoarță
  • viola - a silui, a necinsti, a deflora, a batjocori, a nesocoti, a forța, a călca, a contraveni, a profana
  • întina - a murdări, a pângări, a dezonora, a profana
  • murdări - a păta, a mânji, a îngăla, a întina, a înjosi, a compromite, a profana, a pângări, a necinsti
  • necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
  • cergă - pătură, țol, cuvertură, velință, scoarță, lăicer
  • covor - scoarță, velință, tapet, lăicer
  • cuvertură - învelitoare, cergă, pătură, plocat, lăicer, velință, țol
  • dezonora - a degrada, a compromite, a batjocori, a necinsti, a întina, a păta, a profana

Dex mirean

  • mirean1, ~ă 1-2 , a ( preot sau călugăr, călugăriță) (Persoană) care nu aparține clerului laic. 3 (; călugăr, ) Preot (saupopă) ~ Preot căsătorit. 4 a De lume lumesc, laic. 5 (; „în”, indicând domeniul) Persoană lipsită de pregătire profan.
  • mirean2 mreană
  • MIREÁN, -Ă, mireni, -e, și , (Persoană) care nu aparține clerului; laic. – Din mirjaninŭ.
  • MIREÁN, mireni, (în opoziție cu cleric) Credincios care nu aparține clerului; laic. Șezînd pe iarbă, împreună cu părinții lor și preuți și mireni. CREANGĂ, A. 129. Călugărul Dan se visase mirean. EMINESCU, N. 49.
  • MIREÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care nu ține de biserică; laic; nebisericesc; lumesc. /<sl. mirĕaninu
  • MIREÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Creștin care nu face parte din tagma bisericească. /<sl. mirĕaninu
  • mirean a. 1. de mir, lumesc: clerul mirean. . ║ m. laic, profan.
  • mireán, -eáncă s., pl. enĭ, ence (vsl. mirĭaninŭ, d. mirŭ, lume. V. mir 3). Persoană care nu face parte din cler, laic, profan (civil saŭ militar). Ca adj. se zice numaĭ mirenesc orĭ de mir.
  • mirean.
  • MIREÁN s., adj. 1. s. laic. (Un ~ și o față bisericească.) 2. adj. v. laic.


Antonime mirean

  • Mirean ≠ cleric


Sinonimul cuvântului mirean

Sinonimul cuvântului mirean


Testează-te!