Dicționar de sinonime
Sinonime miros
Cuvântul „miros” are următoarele sinonime:
miros ( substantiv )
- aromă
- emanație
- abur
- iz
Alte sinonime:
- abureală
- duhoare
- miasmă
- mireasmă
- miroznă
- olfacție
- parfum
- fler
- intuiție
- perspicacitate
- miroseală
- mirosenie
- odor
- odorat
- olm
- condiment
- mirodenie
Sinonime Apropiate
- exalație - emanație, degajare, exaltare, aburi, damf, vapori, miros
- mirodenie - aromă, condiment, ingredient, mireasmă, miros, parfum, aromă
- iz - miros, aromă, parfum
- mireasmă - aromă, miros, balsam, parfum
- abur - vapori, miros
- aromă - miros, parfum, mireasmă
- buchet - mănunchi, smoc, chită, miros, aromă, parfum
- fler - intuiție, instinct, perspicace, miros
- haos - dezordine, debandadă, confuzie, babilonie, harababură, abis, hău, genune
- intui - a întrevedea, a presimți, a ghici, a sesiza, a mirosi, a prevedea, a întrezări, a pricepe
- înmiresmat - parfumat, bine mirositor, plăcut
- macedonean - macedo-român, aromân
- mișmaș - amestecătură, harababură, tertip, șmecherie, învârteală
- mușina - a mirosi, a simți
- neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
Dex miros
- miros 1 Unul din cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și animalele, prin care organismul primește informații despre mediul înconjurător prin intermediul substanțelor care emit vapori. 2 Capacitate de a percepe și deosebi emanațiile substanțelor care emit vapori olfacție. 3 Perspicacitate. 4 Emanație plăcută sau neplăcută a unui corp aromă, duhoare, miasmă, mireasmă, parfum, putoare. 5 Senzație pe care o produce mirosul (4) asupra simțului olfactiv. 6 Proprietate a unor substanțe de a fi percepute cu mirosul (1). 7 Mirodenie (1). 8 Parfum pentru stropirea hainelor, a corpului. 9 Mireasmă (2). 10 (Pop; , miroase) Condimente folosite la prepararea cârnaților. 11 (; , ) Renume.
- MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, 1. Simț prin care organismul percepe proprietățile unor substanțe, venind în contact cu particulele volatile degajate de acestea; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Perspicacitate, intuiție, fler. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o degajă unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație olfactivă pe care o produce această emanație. 3. (Mai ales la ) Condiment, mirodenie. – Din mirosi (derivat regresiv).