Dicționar de sinonime

Sinonime miros

Cuvântul „miros” are următoarele sinonime:

miros ( substantiv )
  • aromă
  • emanație
  • abur
  • iz
Alte sinonime:
  • abureală
  • duhoare
  • miasmă
  • mireasmă
  • miroznă
  • olfacție
  • parfum
  • fler
  • intuiție
  • perspicacitate
  • miroseală
  • mirosenie
  • odor
  • odorat
  • olm
  • condiment
  • mirodenie


Sinonime Apropiate

  • exalație - emanație, degajare, exaltare, aburi, damf, vapori, miros
  • mirodenie - aromă, condiment, ingredient, mireasmă, miros, parfum, aromă
  • iz - miros, aromă, parfum
  • mireasmă - aromă, miros, balsam, parfum
  • abur - vapori, miros
  • aromă - miros, parfum, mireasmă
  • buchet - mănunchi, smoc, chită, miros, aromă, parfum
  • fler - intuiție, instinct, perspicace, miros
  • haos - dezordine, debandadă, confuzie, babilonie, harababură, abis, hău, genune
  • intui - a întrevedea, a presimți, a ghici, a sesiza, a mirosi, a prevedea, a întrezări, a pricepe
  • înmiresmat - parfumat, bine mirositor, plăcut
  • macedonean - macedo-român, aromân
  • mișmaș - amestecătură, harababură, tertip, șmecherie, învârteală
  • mușina - a mirosi, a simți
  • neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere

Dex miros

  • miros 1 Unul din cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și animalele, prin care organismul primește informații despre mediul înconjurător prin intermediul substanțelor care emit vapori. 2 Capacitate de a percepe și deosebi emanațiile substanțelor care emit vapori olfacție. 3 Perspicacitate. 4 Emanație plăcută sau neplăcută a unui corp aromă, duhoare, miasmă, mireasmă, parfum, putoare. 5 Senzație pe care o produce mirosul (4) asupra simțului olfactiv. 6 Proprietate a unor substanțe de a fi percepute cu mirosul (1). 7 Mirodenie (1). 8 Parfum pentru stropirea hainelor, a corpului. 9 Mireasmă (2). 10 (Pop; , miroase) Condimente folosite la prepararea cârnaților. 11 (; , ) Renume.
  • MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, 1. Simț prin care organismul percepe proprietățile unor substanțe, venind în contact cu particulele volatile degajate de acestea; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Perspicacitate, intuiție, fler. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o degajă unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație olfactivă pe care o produce această emanație. 3. (Mai ales la ) Condiment, mirodenie. – Din mirosi (derivat regresiv).


Sinonimul cuvântului miros

Sinonimul cuvântului miros


Testează-te!