Sinonime mistuitor

Cuvântul „mistuitor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
• distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător
• ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
• distructiv - nimicitor, distrugător, ruinător
• dezastruos - nimicitor, ucigător, înfricoșător, catastrofal, groaznic, pustiitor
• tiranic - samavolnic, despotic, dictatorial, satrapie, abuziv, chinuitor, obsesiv, presant, stresant
• trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
• virulent - vătămător, distrugător, morbid
• zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
• fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
• imposibil - irealizabil, cu neputință, insuportabil, groaznic, nesuferit, chinuitor
• infernal - demonic, drăcesc, diabolic, cumplit, crud, rău, chinuitor
• insuportabil - nesuferit, chinuitor, grozav, groaznic, apăsător
• mortal - ucigător, nimicitor
• obsedant - chinuitor

Dex mistuitor

• mistuitor, ~oare 1 a (; alimente) Care se mistuie (1) repede, bine, ușor. 2 a Hrănitor. 3 a (Prin exagerare) Care distruge distrugător, nimicitor. 4 a (; foc) Care distruge prin ardere, prefacând în cenușă. 5-6 , a (; gânduri, sentimente, griji, suferințe ) (Într-un mod) chinuitor. 7-8 , a (Într-un mod) care distruge încetul cu încetul. 9 a Care salvează mântuitor, salvator.
• MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (treptat). – Mistui + -tor.
• MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (încetul cu încetul). – Mistui + -tor.
• MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, Care mistuie; chinuitor; distrugător, nimicitor. Din ceruri peste pămînt, ca din o sită imensă, mîni colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor. HOGAȘ, M. N. 172. Fiind sincer, ca într-o pară mistuitoare se topea inima lui în focul sentimentelor. IONESCU-RION, C. 120. Rămase vreme îndelungată pierdut în gînduri mistuitoare. SLAVICI, N. I 120. ◊ (Adverbial) Toată noaptea m-am frămîntat mistuitor. CAMIL PETRESCU, U. N. 198. Ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sînt osteniți. EMINESCU, O. IV 424.
• MISTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care mistuie; cu proprietatea de a mistui. Dureri ~oare. /a mistui + suf. ~tor
• mistuitor a. care mistuiește.

Sinonimul cuvântului mistuitor

Testează-te!