Dicționar de sinonime
Sinonime mojic
Cuvântul „mojic” are următoarele sinonime:
mojic ( adjectiv )
- bădăran
- grosolan
- obraznic
- mârlan
- mitocan
- țopârlan
- vulgar
Alte sinonime:
- mitocănesc
- mârlănoi
- mocofan
- necivilizat
- nepoliticos
- ordinar
- țărănoi
- țoapă
- mocan
- mocârțan
- modârlan
- pădureț
- râtan
- țopârcă
- mocodan
- mocofănos
- modârlău
- modoran
- mogâldan
- necunoscător
- negândit
- negreblat
- ghiorlan
- grobian
- gros
- necioplit
- bădărănesc
- mahalagesc
- mârlănesc
- mojicesc
- țopesc
- țopârlănesc
- mojicos
- impertinent
- grosier
mojic ( substantiv )
- sătean
- țăran
- bădăran
- mahalagiu
- mârlan
- mitocan
- om cu apucături grosolane
- om de rând
- om simplu
- țopârlan
- mujic
Sinonime Apropiate
- mitocan - bădăran, mojic, grosolan, mârlan, țopârlan, mahalagiu
- grosolănie - mojicie, mitocănie, bădărănie
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
- mitocănie - bădărănie, josnicie, mârlănie, mahalagism
- bădăran - mitocan, necioplit, primitiv, mahalagiu, jigodie
- bădărănie - mojicie, mitocănie, josnicie, mahalagism
- țăran - sătean, plugar, agricultor
- golănie - mojicie, necuviință, obrăznicie, măgărie
- grosolan - brut, necizelat, nelucrat, neșlefuit, nefinisat, butucănos, bădăran, primitiv, incult
- impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
- mahalagiu - mitocan, necioplit
- mocârțan - bădăran, necioplit, mitocan
- mocofan - bădăran, necioplit, mitocan
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
- grosier - mitocan, bădăran, necioplit
Dex mojic
- mojic, ~ă , 1 Țăran. 2 Om de rând, care nu facea parte din cinurile boierești. 3-4 , a (Persoană) lipsită de educație, de maniere bădăran, mitocan. 5 (; mujic) Țăran rus înainte de revoluția rusă din octombrie 1917.
- MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, și , 1. și , (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. și ( și ) Țăran; om de rând. 3. și (În forma mujic) Nume dat în trecut țăranilor ruși. – Din mužik.
- MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, și , 1. și , (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. și ( și ) Țăran; om de rând. 3. și (În forma mujic) Nume dat țăranilor ruși înainte de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. – Din mužik.
- MOJÍC, -Ă, mojici, -e, și 1. Persoană rău crescută, obraznică, impertinentă; bădăran. Era mojic Busuioc, cînd îi sărea țandăra. SLAVICI, O. I 257. Dar ce nevoie mare este, să înțelegi tu, mojicule! CREANGĂ, A. 155. 2. (Învechit și arhaizant) Om simplu, de rînd, țăran. Au stat mojicii la un loc cu boierii. SADOVEANU, O. I 4. – Variantă: mújic, -ă (NEGRUZZI, S. II 229) și
- MOJÍC ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; mârlan; mahalagiu; bădăran; mitocan. 2) înv. Om de rând. /<rus. mužik
- mojic a. foarte grosolan. ║ m. 1. țărănoiu; 2. om brutal și obraznic. .
Sinonimul cuvântului mojic