Dicționar de sinonime
Sinonime moralitate
Cuvântul „moralitate” are următoarele sinonime:
moralitate ( substantiv )
- cinste
- omenie
- corectitudine
- etos
Alte sinonime:
- învățătură
- morală
- pildă
- bună purtare
- bunătate
- mentalitate
- onestitate
- probitate
- sens moral
- virtute
- apolog
Sinonime Apropiate
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
- probitate - cinste, onestitate, moralitate
- virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
- franchețe - sinceritate, onestitate, cinste, corectitudine, loialitate
- incorectitudine - eroare, inexactitate, greșeală, neregulă, necinste
- integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
- necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
- etos - moralitate, morală
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- spongios - buretos, poros
- suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
- udătură - jilăveală, stropire, umezeală, băutură, cinste
Dex moralitate
- moralitate 1 Calitate a ceea ce este moral2 (1). 2 Caracter moral (1). 3 Comportare în conformitate cu principiile moralei (1). 4 Sfat. 5 (Rar) Morală (6).
- MORALITÁTE Însușirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. – Din moralitas, -atis, moralité.
- MORALITÁTE, moralități, Caracterul a ceea ce este moral; comportare în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. Moralitatea individuală e în legătură de cauzalitate cu organizarea societății. IONESCU- RION, C. 55.
- MORALITÁTE Comportare în conformitate cu principiile moralei; caracterul a ceea ce este moral. ♦ Corectitudine, cinste. .
- MORALITÁTE 1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste. 2. specie a literaturii medievale cu pronunțate funcții moralizatoare, care se situează între mister1 (4) și farsă. (< fr. moralité, lat. moralitas)
- MORALITÁTE f. Caracter a ceea ce este moral; comportare conformă cu principiile moralei. /<lat. moralitas, ~atis, fr. moralité
- moralitate f. 1. calitatea celui moral; 2. caracterul moral al unei persoane: a se informa despre moralitatea cuiva; 3. înțelesul moral al unei povestiri: moralitatea fabulei; 4. compozițiune dramatică în evul-mediu.
Antonime moralitate
- Moralitate ≠ imoralitate