Dicționar de sinonime

Sinonime moralitate

Cuvântul „moralitate” are următoarele sinonime:

moralitate ( substantiv )
  • cinste
  • omenie
  • corectitudine
  • etos
Alte sinonime:
  • învățătură
  • morală
  • pildă
  • bună purtare
  • bunătate
  • mentalitate
  • onestitate
  • probitate
  • sens moral
  • virtute
  • apolog


Sinonime Apropiate

  • dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
  • probitate - cinste, onestitate, moralitate
  • virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
  • franchețe - sinceritate, onestitate, cinste, corectitudine, loialitate
  • incorectitudine - eroare, inexactitate, greșeală, neregulă, necinste
  • integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
  • necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
  • cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
  • corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
  • etos - moralitate, morală
  • răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
  • spongios - buretos, poros
  • suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
  • ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
  • udătură - jilăveală, stropire, umezeală, băutură, cinste

Dex moralitate

  • moralitate 1 Calitate a ceea ce este moral2 (1). 2 Caracter moral (1). 3 Comportare în conformitate cu principiile moralei (1). 4 Sfat. 5 (Rar) Morală (6).
  • MORALITÁTE Însușirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. – Din moralitas, -atis, moralité.
  • MORALITÁTE, moralități, Caracterul a ceea ce este moral; comportare în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. Moralitatea individuală e în legătură de cauzalitate cu organizarea societății. IONESCU- RION, C. 55.
  • MORALITÁTE Comportare în conformitate cu principiile moralei; caracterul a ceea ce este moral. ♦ Corectitudine, cinste. .
  • MORALITÁTE 1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste. 2. specie a literaturii medievale cu pronunțate funcții moralizatoare, care se situează între mister1 (4) și farsă. (< fr. moralité, lat. moralitas)
  • MORALITÁTE f. Caracter a ceea ce este moral; comportare conformă cu principiile moralei. /<lat. moralitas, ~atis, fr. moralité
  • moralitate f. 1. calitatea celui moral; 2. caracterul moral al unei persoane: a se informa despre moralitatea cuiva; 3. înțelesul moral al unei povestiri: moralitatea fabulei; 4. compozițiune dramatică în evul-mediu.


Antonime moralitate

  • Moralitate ≠ imoralitate


Sinonimul cuvântului moralitate

Sinonimul cuvântului moralitate


Testează-te!