Dicționar de sinonime
Sinonime motivație
Cuvântul „motivație” are următoarele sinonime:
motivație ( substantiv )
- justificare
- argument
- scuză
- îndreptățire
- motivare
- rațiune
- temei
- legitimare
- legitimitate
- noimă
- rezon
- motiv
- scuzare
- răspuns
- argumentare
- cauză
- mobil
- ambiție
- determinație
- hotărâre
- rezoluție
- voință
Sinonime Apropiate
- motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
- considerent - idee, opinie, părere, argument, motiv, cauză, temei, rațiune, mobil
- mobil - cauză, motiv, pricină, considerent, rațiune, temei
- cauză - motiv, pricină, considerent, mobil, rațiune, temei, origine, obârșie, izvor
- memorandum - memorial, document, motivare, argumentare, memoriu
- scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
- alibi - justificare, motivare, scuză
- argument - motivare, motiv, dovadă, explicație, raționament, probă
- documentat - cunoscător, informat, pregăti, motivat, întemeiat, argumentat, temeinic
- explicație - lămurire, clarificare, deslușire, limpezire, precizare, justificare, motivare, motiv, pricină
- cauzalitate - condiționare, determinare, motivare
- pretext - subterfugiu, scuză motiv, prilej, alibi
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
- scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
- scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
Dex motivație
- motivație (Rar) 1-2 Motivare (2-3).
- MOTIVÁȚIE, motivații, Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. – Din motivation.
- MOTIVÁȚIE (Rar) Motivare. ♦ Totalitatea motivelor, a considerațiilor sau a mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. .
- MOTIVÁȚIE 1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare. 2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ. (< fr. motivation)
- MOTIVÁȚIE f. psih. Totalitate a motivelor care determină o acțiune sau un anumit mod de comportare. /<fr. motivation
- MOTIVÁȚIE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. v. scuză.
- MOTIVAȚIE 1. îndreptățire, justificare, motivare, rațiune, temei, legitimare, legitimitate, noimă, rezon. (~ unei hotărîri.) 2. argument, motiv, motivare. (Cea mai bună ~ adusă în sprijinul...) 3. justificare, motivare, scuză, (rar) scuzare, răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.)