Dicționar de sinonime
Sinonime mușina
Cuvântul „mușina” are următoarele sinonime:
mușina ( verb )
- a mirosi
- a simți
Alte sinonime:
- adulmeca
- migăli
- mirosi
- mocăi
- mocoși
- moșmondi
- moșmoni
- ticăi
- a adulmeca
- a căuta
- a migăli
- a mocăi
- a mocoși
- a moșmondi
- a moșmoni
- a ticăi
- mușină
mușină ( substantiv )
- molie
- țânțar
Sinonime Apropiate
- intui - a întrevedea, a presimți, a ghici, a sesiza, a mirosi, a prevedea, a întrezări, a pricepe
- mirosi - a adulmeca, a simți, a ulma, a duhni, a puți, a presimți, a bănui, a imagina, a prevedea
- adulmeca - a mirosi, a simți, a presimți
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
- presimți - a intui, a simți, a-și da seama
- preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
- suferi - a suporta, a răbda, a îndura, a pătimi, a admite, a permite, a consimți, a tolera
- suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- tiptil - ușurel, pe furiș, binișor, cătinel, pe nesimțite
- impresionabil - sensibil, simțitor, emotiv
- indolent - indiferent, nepăsător, apatic, nesimțitor, leneș, delăsător, trândav, neglijent
- îndura - a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi, a trage, a se milostivi, a binevoi, a consimți, a accepta
- insensibil - nesimțitor, indiferent, rece, apatic, nepăsător, indolent, lăsător, inactiv
- insensibilitate - indiferență, nesimțire
Dex mușina
- mușina 1-2 (; animale; oameni) A mirosi, a adulmeca a mușini (1). 3-4 (; animale; oameni) A căuta. 5 (Ban) A mocoși. 5 A pierde vremea. 7 A umbla pe drumuri în zadar.
- MUȘINÁ, 3 múșină, I. și (; despre unele animale) A adulmeca, a mirosi; a căuta. –
- MUȘINÁ, múșin, I. (Regional, despre animale) A adulmeca, a mirosi. Cînele începu să mușine mălaiul. SLAVICI, N. I 36.
- mușăță mușiță
- mușină 1 Țânțar (Culex). 2 Muscă (1) înțepătoare mușiniță (4), mușiță (2). 3-4 Mușiță (2, 8-9). 5 Molie (1). 6 Viermănar (Sarcophaga carnaris).
- múșin, V. mușluĭesc.
- múșină f., pl. e și ĭ (rudă cu mușiță). Vechĭ. Țînțar saŭ un fel de țînțar. Mușiță (oŭă de muscă).
- múșiță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. mušica, dim. d. muha, muscă). Vechĭ. Țînțar. Azĭ. Col. Oŭă de muscă depuse pe carne. Carnea a făcut mușiță, și-aŭ depus muștele oŭăle pe ĭa. – Și mușină, pl. ĭ și e (Dos.).
- mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.
- MUȘINÁ vb. v. adulmeca, migăli, mirosi, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.