Dicționar de sinonime
Sinonime mulțime
Cuvântul „mulțime” are următoarele sinonime:
mulțime ( substantiv )
- ceată
- duium
- grămadă
- potop
- puhoi
- puzderie
- sumedenie
- mare
- poiede
- întuneric
- posmol
- tălabă
- silă
- mulțit
- putere
- groază
- grozăvenie
- grozăvie
- polog
- colectivitate
- masă
- obște
- gloată
- gros
- număr
- armată
- seamă
- multitudine
- pluralitate
- pluritate
- car
- șir
- cârd
- domeniu
- bandă
- buluc
- droaie
- grup
- pâlc
- stol
- crilă
- liotă
- canara
- ciurdă
- mișină
- ciopor
- clapie
- cin
- tacâm
- norod
- plebe
- popor
- prostime
- vulg
- poporime
- calabalâc
- mijloc
- greime
- greu
- temei
- toi
- spuzenie
- sodom
- pulbere
- spuză
- spuzeală
- număr mare
- cantitate mare
- lume
Sinonime Apropiate
- grup - ceată, bandă, buluc, cârd, droaie, gloată, trupă, grămadă, pâlc
- gloată - mulțime, ceată, buluc, grămadă, pâlc, adunătură, plebe, vulg
- spuză - cenușă, puzderie, grămadă, mulțime, droaie
- turmă - cireadă, ceată, cârd, mulțime, grup, gloată
- groază - spaimă, frică, teroare, înfiorare, oroare, mulțime, duium, potop, puhoi
- legiune - regiment, unitate, armată, mulțime, ceată, grup, gloată
- cârd - turmă, stol, ciopor, ceată, bandă, clan, tagmă
- oaste - armată, oștire, serviciu militar, cătănie, ceată, mulțime, gloată
- buluc - grămadă, ceată, gloată
- colectivitate - comunitate, obște, societate, mulțime, masă, public
- tacâm - harnașament, echipament, serviciu de masă, cortegiu, gloată
- haită - (deprec.) grup, ceată, turmă, gloată, câine, potaie, cățea
- hoardă - ceată, șleahtă, ordie, grup, bandă, trib
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
- adunătură - ceată, șleahtă, strânsură, mulțime, gloată
Dex mulțime
- mulțime 1 ( „de”) Număr, cantitate mare de ființe, de lucruri grămadă, mare1, mulție, mulții1. 2 (Rar; ) Cu ~a În număr mare. 3 Aflare în număr mare. 4 Majoritate de voturi. 5 Lume multă, grup mare de oameni adunați laolaltă pentru un scop comun. 6 Mase largi ale populației din clasa de jos colectivitate, necim, popor, seminție. 7 Totalitate de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei caracteristici comune lor și numai lor. 8 (; ; ) Numărul ~mii Număr plural. 9 ~ vidă Mulțime (7) care nu conține nici un element. 10 ~mi disjuncte Mulțimi (7) care nu au nici un element comun. 11 ~mi echivalente Mulțimi (7) între care se poate stabili o legătură biunivocă.
- MULȚÍME, mulțimi, 1. (La , adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La ) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; masele largi ale populației; colectivitate. 3. Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. ◊ Mulțime vidă = mulțime (3) care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi (3) care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi (3) între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + -ime.
Sinonimul cuvântului mulțime