Dicționar de sinonime
Sinonime mulțumire
Cuvântul „mulțumire” are următoarele sinonime:
mulțumire ( substantiv )
- bucurie
- compensare
- compensație
- despăgubire
- gratitudine
- mândrie
- mulțumită
- plăcere
- răsplată
- recompensă
- reparație
- satisfacție
- slavă
- daune
- mulțămire
Sinonime Apropiate
- satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
- bucurie - mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie
- compensație - reparație, despăgubire, dezdăunare, compensare, înlocuire
- recompensă - răsplată, gratificație, plată, compensație, despăgubire
- fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
- hatâr - plăcere, bucurie, satisfacție, avantaj, concesie, favoare
- mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
- daună - pagubă, prejudiciu, vătămare, pierdere, detriment, stricăciune, despăgubire, compensare, reparație
- răsplată - recompensă, gratificați e
- gratitudine - recunoștință, mulțumire
- insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
- deliciu - plăcere, desfătare, satisfacție, încântare
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate
- nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
Dex mulțumire
- mulțumire 1 Exprimare a recunoștinței, a satisfacției mulțumeală. 2 Aprobare a acțiunilor cuiva. 3-4 (Stare de) satisfacție, (de) bucurie. 5 Ceea ce produce satisfacție, bucurie mulțumită. 6-7 (, ) De ~țăm~ (Într-un mod) satisfăcător. 8 A avea de ~ A fi mulțumit să... 9 A considera ca bucurie să... 10 (Rar) Capriciu. 11 Răsplătire. 12 Recompensă materială.
- MULȚUMÍRE, mulțumiri, Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire. ♦ Satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește (1) cuiva pentru ceva. – mulțumi.
- MULȚUMÍRE, mulțumiri, (Și în forma mulțămire) 1. Acțiunea de a mulțumi, exprimare a recunoștinței; răsplătire, recompensă. Ca dar de mulțămire pentru mire ele primesc de la mireasă... mere și altele. ȘEZ. XII 16. 2. Satisfacție, plăcere, bucurie. Peste un an de la plecare, întorcîndu-se împăratul biruitor de la război, a găsit acasă mare mulțumire: cocon împărătesc de trei luni în vîrstă. CARAGIALE, P. 105. C-o mulțumire adîncă, nemaisimțită, El în ochii ei se uită. EMINESCU, O. I 53. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire! ALEXANDRESCU, M. 4. – Variantă: (regional) mulțămíre
- MULȚUMÍRE ~i f. 1) v. A MULȚUMI și A SE MULȚUMI. 2) Sentiment de bucurie; satisfacție; plăcere. /v. a mulțumi
- mulțumire f. 1. manifestare de recunoștință și vorbele cu cari se exprimă: i-am adus muțumiri; 2. plăcere, bucurie: am avut o mare mulțumire; 3. starea persoanei mulțumite.
- mălțemi mulțumi
- mânțămi mulțumi
- mulțămire mulțumire